marți, 22 noiembrie 2011

Călătorie, teatru şi e no good...

În ultima vreme am o dorinţă acută de a vedea locuri noi şi nu e vorba neapărat de alte tări, cred ca mi-ar prinde bine să văd si un sat din apropiere. Vreau să călătoresc. Schimbări, schimbări.

Am fost la "Conul Leonida faţă cu reacţiunea" in studio Euphorion, o sală mică si intimă in care teatrul a început chiar de cand s-au deschis uşile. Actriţa, singură, a fost in repetiţii, cât timp noi ne-am ocupat locurile. Deşi nu mă entuziasmează adaptările moderne ale pieselor pe care le-am văzut la Teatrul National din Cluj, îmi place să văd oricând oameni talentaţi pe scenă. Atunci simt cel mai mult viaţa, viaţa fiind emoţie, cel puţin pentru mine. Atrofierea simţurilor inseamnă moarte sau o cale sigură spre ea. Muzica, fotografia, teatrul, cărţile, mâncarea, cinematografia, sexul sunt doar cîteva metode de trezire a simţurilor. Fiecare le are pe-ale lui. Să le folosească cu încredere, pentru că la sfârşitul vieţii în afară de cîteva gînduri frumoase si cîteva închipuiri, cu nimic nu te alegi.

Atunci cand unui om îi găseşti defecte pe care nu i le poţi tolera, e mai bine să nu întinzi aţa. Cu nimeni nu trebuie sa fii mai sincer decît eşti cu tine. Şi egoist. Să nu ajungi sa trăieşti cu mulţumirea că faci fericit pe cineva, că cineva te iubeşte si să-ţi ignori persoana. Pe termen scurt îţi aduce satisfacţie, pe termen lung devine de un patetism banal.

Şi neşte muzică:
Depeche Mode - It's No Good

Asculta mai multe audio diverse

3 comentarii:

  1. Egoism nu înseamnă ca cineva să trăiască aşa cum doreşte. Înseamnă a cere altor oameni să trăiască aşa cum acel cineva doreşte să trăiască.

    Independenta nu este propriul egosim.

    Fericirea nu este ceva ce se pune pe tava. La fel ca si dragostea, apare din dorinta. Iar dorinta nu este un simplu stimulator, asa cum viata nu este o simpla statistica a evenimentelor trecute.

    RăspundețiȘtergere
  2. In contextul despre care vorbesc, egoismul inseamna puterea si curajul de a-ti urma propriile ganduri si intentii fara ca altcineva sa te influenteze.

    N-are treaba independenta aici. Nu vreau sa fiu independenta. Niciodata n-am fost.

    Ba eu cred ca fericirea se pune foarte usor pe tava. Uite fericirea trebuie sa fie independenta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Alinuta, cred ca inteleg ce vrei sa spui. In cultura noastra, femeia e invatata sa cedeze intotdeauna, sa daruiasca la nesfarsit pana nu-si mai recunoaste propriile dorinte. Altfel este considerata "nefeminina", "bitchy". De aceea cand ajunge sa se gandeasca la ce-i doreste sufletul, este considerata egoista, ceea ce bineinteles e o exagerare. Presupun ca ai folosit aceasta exagerare aici.

    Sunt de acord cu ultima parte a spuselor tale, nu poti sa dai in continuu si sa te hranesti cu ideea ca asta-ti-e menirea. Apar frustrari care mai devreme sau mai tarziu erup intr-un mod neasteptat. Este o carte care dezvolta acest subiect - "The dance of anger" de Harriet Lerner, orecomand tuturor.

    RăspundețiȘtergere