duminică, 24 iulie 2011

27 de ani...

A murit Amy Winehouse. Era una din preferatele mele. Am mai scris despre ea aici, pe blog. M-am gandit la faptul ca nu mai are mult de trait atunci cand i-am vazut prestatia la concertul din Belgrad. Totusi nu m-am asteptat. 27 ani...

Ma gandeam azi ca suntem atat de avansati si pretindem ca suntem puternici si tinem totul sub control, dar in fata unor lucruri precum drogurile si alcoolul suntem neputinciosi si mici. Ne domina, ne schimba oamenii de langa noi, iar apoi ni-i si iau...

Unde din piesele mele preferate ale ei:

marți, 12 iulie 2011

Republica Moldova - ţară aleasă!

Sunt acasă. In Republică. Moldova are multă verdeaţă, străzile sunt largi şi incăpătoare, lucru influenţat probabil de maximalismul rusesc, dar modul de circulaţie a maşinilor e mai degraba unul haotic, decât pe benzi aparte, lucru ce arată atitudinea moldoveanului ca toată strada e a mea, pi cari parti vreu, pe-aşeia an sî mărg si daca le schimb, pot sa semnalizez, dar pot si sa nu semnalizez. In Republica, fetele sunt imbrăcate cochet şi poartă tocuri si in zilele obisnuite, chiar şi la piaţa. Chisinăul poate fi un exemplu concret, unde fetele defilează in cele mai stilate haine pe bulevardele largi, pe tocuri care pun in evidentă bronzul discret al picioarelor obtinut in Odessa, Antalya ori orice alta destinatie la modă. Cu toate astea, soferii de sex masculin ai masinilor de orice marcă, incepand de la Lada sau Volga si BMW sau Mercedes nu claxonează salbatic, ci afiseaza, mai degraba, o expresie faciala destul de multumita; soferii de sex feminin, insa, ar avea o dorinţa ascunsă de a calca topmodelele, atunci cand ultimele nu se grabesc sa dea din solduri pe trecerea de pietoni.

Eu locuiesc in Ocniţa, 250 km la nord de Chisinau. Oras cu brazi adusi inca de demult de prin Carpaţi, oras frumos. Fiind fondat initial ca statie de cale ferata in 1903, orasul a fost un nod feroviar foarte important. Prin Ocnița încărcăturile din Basarabia treceau pe magistrala principală a căilor ferate sud-vest și în provinciile Austro-Ungariei.

Cât despre economia oraşului, wikipedia afişeaza 258 agenţi economici si peste 100 de gospodarii taranesti, ceea ce e laudabil, ca la sfarsit cineva sa adauge ca, citez "nu-i drept nik" ca doar wikipedia e a tuturor, vedeti si voi. In realitate, Ocniţa a avut o industrie alimentara foarte puternica, dar uzinele au fost inchise, recent italienii au inceput sa investeasca in ele ca sa le redeschida, dar cand au vazut cat de mult se fura, au renunţat. Locuitorii sunt şi acum nostalgici cand se aduce vorba de uzinele de conserve, de zahar sau de pâine. Locuri de munca au fost pierdute, dar dat fiind nodul feroviar mentionat mai sus, locuitorii ajung in siguranta spre Moscova, Leningrad (azi Sankt-Petersburg) sau orice alta destinatie din Rusia, pentru a le construi case rusilor sau a le face reparatii alora deja construite, cel mai probabil, tot de moldoveni. Cu banii adusi se asigura educatia copiilor si constructia propriilor case, dar, deseori, nu se asigura si dragostea parentala.

Orasul Ocnita este orasul in care multi oameni sunt inca nostalgici dupa regimul sovietic, dar despre asta in alta postare...

Pana atunci sunt in vacanta acasa si imi place, pentru ca am fructe multe in gradina, pentru ca laptele e gras si are gust de lapte si nu de vanilie, pentru ca ouale nu au cod de bare, iar galbenusul e galben, pentru ca-mi hranesc gainile cu porumb, pentru ca ma pot ascunde de soare in beci, unde am vin de casa bun de tot, pentru ca am flori in curte, care-mi bucura ochii si nasul, pentru ca daca vreau cartofi prajiti ii scot din pamant si nu din Carrefour si asa mai departe. Dar oare cat timp o sa treaca pana imi vine dorul de Cluj, de ritmul si accentul ardelenesc, de un oras cu localuri linistite pe dinafara si funky inauntru? Ramane de vazut

joi, 7 iulie 2011

Atentie

Fii atent la ceea ce spui, chiar si cu cei mai apropiati oameni, pentru ca intr-o zi, tot ce ai spus s-ar putea sa fie intors impotriva ta.