miercuri, 2 februarie 2011

Ce asteptam?

Mereu suntem in asteptarea a ceva. Cand suntem mici, asteptam sa mergem la scoala, fiind la scoala ardem de nerabdare sa ajungem la facultate si of, de-as termina facultatea asta, apoi urmeaza altceva. Fara sa ne dam seama ajungem sa traim pentru viitor si nu pentru prezent. Avand in fata un mare eveniment care ne asteapta, ne petrecem zilele in asteptarea lui, ne organizam timpul in functie de acesta. Si-apoi suntem atat de grabiti, ca atunci cand ajungem la capatul vietii si trebuie sa ne spalam si sa ne imbracam frumos de duca, facem "hoooo, am ajuns". Oare de ce ne grabim?

Revista Tiuk este un cenaclu literar, pe a carei pagini de web www.tiuk.reea.net/ am gasit un fragment de citit:


Foc la bocanci!

– fragmentiuk –

Tătelu’ bea, mămica face de mîncare, eu cu băieţii sunt la fumat. Am reuşit să-i fur lui tătelu nişte ţigări, am mai strîns nişte chiştoace şi acum suntem în grădină, fumăm Doina pe care le-am adus eu, Belomor Kanal pe care le-a adus Subota, Astra de la Sîşcă, Nistru de la Kirkea şi chiştoace de la Paliku. Apare şi Başcalău cu Cosmos.

Frate-meu e la fotbal, a vrut să mă ia şi pe mine, dar i-am spus că vin imediat şi am tăiat-o în grădină. Lui nu-i prea place să fumeze că l-a prins odată tătelu cînd i-a dat un chiştoc să-l arunce. L-a prins sub pat tuşind, pufăind conştiincios. I-a tras cîteva la cur, ca să ştie.

Ierarhia familiei ar fi cam aşa: tătelu o educă pe mămica, mămica pe frate-meu şi frate-meu pe mine. Numai în cazuri excepţionale intervin şi părinţii în treburile mele.

Tătelu e cel mai puternic şi deştept om. Păcat că eşti deştept, că eşti un prost şi un tîmpit îi zice maică-mea cînd e supărată. Atunci tătelu o împroaşcă cu farfurii, plăcinte, ce îi pică pe sub mînă. Uneori mai nimereşte. A doua zi, cînd e mahmur, mămica se răzbună, îl fugăreşte şi îl bate la cap pînă el hotărăşte că a venit timpul să mai scoată nişte vin că: altfel, am să devin ca mă-ta...

Tătelu cînd vine de la serviciu se apucă de băut şi de citit. Are tot timpul la biroul lui, în bibliotecă, un borcan sau o cană mare de vin şi o carte. Seara cînd oboseşte înjură toată lumea, se culcă, apoi se trezeşte şi-i mai înjură încă o dată şi tot aşa. Sunt mîndru de el. Nimeni nu are aşa tată. Toată lumea se teme de el. Numai eu nu mă tem, că pe mine nu mă bate. Pe restul, lasă să-i bată, dacă-s proşti...

Cînd e beat mă ia pe genunchi şi-mi povesteşte. Despre copilăria lui, despre cum a mai bătut cineva, cum odată un prieten îşi cumpărase o brichetă foarte frumoasă, de fier, din Germania, şi la o bătaie i-a dat-o lu’ tătelu ca să se poată apăra, că erau mai puţini. Tătelu le-a dat tuturor în cap cu bricheta. I-a terminat pe toţi, dă-i în mă-sa. Dar s-a stricat bricheta. Costa cel puţin vreo zece ruble, da’ prietenul lui nu s-a supărat.

Odată tătelu i-a tras lu’ unu una-n bot de ăla a zburat peste o scîrtă de fîn. D-aia se tem toţi de el, dacă te nimereşte, ai pus-o. Aşa, în general, nu-i bate aiurea, deşi ar putea. Le dă în cap doar cînd îl enervează. De exemplu dacă cineva zbiară în dodii pe stradă, tătelu îşi lasă diplomatul, se duce la el, îi dă una-n bot, se întoarce, îşi ia diplomatul şi merge mai departe. Fără să zică nimic.

Tătelu trece pe lîngă prunul nostru, noroc de crengile care ajung pînă la pămînt. Parcă am fi într-o colibă. Nu simte fumul pentru că e cu ţigara în bot. E aproape tot timpul cu ţigara în bot. Nu-şi cumpără cîte un pachet, ci direct cîteva cartuşe. Oricum i se termină repede.

Lîngă noi e o brigadă de tractoare. Acolo lucrează şi ghea Hrişa, tatăl lui Sfîrla şi ghea Vasile Subota, tatăl lu’ Subota. Tractoriştii fură motorină din brigadă şi caută pe cineva cu care ar putea-o schimba pe vin. Asta fac toată ziua. Dacă nu găsesc – cumpără, oricum pînă cînd vine tata de la lucru sunt toţi mangă. Lîngă brigadă, chiar cum se termină grădina noastră, e un iaz. De obicei, cînd se întoarce tătelu de la lucru, mai aruncă vreun tractorist în iaz.

Frate-meu are de suferit din cauza mea. Orice abatere de-a mea e considerată a fi din vina lui. Mămica îmi povestea că atunci cînd era mai mic şi încă nu mă adusese pe mine, frate-meu i-a tot bătut la cap să cumpere un băieţel, să aibă şi el cu cine se juca, aşa cum fac toţi copiii. Dar cum foarte rapid atenţia tuturor a căzut asupra mea, el fiind neglijat şi chiar impus să aibă grijă de mine – s-a ofticat şi a zis să mă ducă înapoi, că s-a săturat.

Tătelu cînd m-a văzut a zis că nu-s al lui, că poate să mă ducă dracului. Dar după ce mi-am revenit, cînd toată lumea îi spunea că: vai!, ce tare seamănă cu Vasilici!, s-a răzgîndit, a zis că el cu mine se înţelege cel mai bine dintre toţi, restul să se ducă-n mă-sa.

Dar uite-l şi pe tata. Trebuie s-o tăiem. Îngropăm ţigările lîngă rădăcină şi ieşim din grădină. E înconjurat de mulţi copii. Nu ştiu de ce lui îi place să discute cu mucoşii. Şi lor le place. Rîd împreună. În faţa lor se îndreaptă un tractorist beat mort. În fond, nu-i chiar aşa de frig, merge şi de-o scăldătoare.

4 comentarii: