vineri, 18 februarie 2011

Regina Spektor

Muzica Reginei Spektor nu este muzica de fiecare zi, ci de ocazii speciale. E de-ajuns s-o asculti o zi de dimineata pana seara si nu mai vrei s-o auzi o luna. Piesele sunt atat de diverse, dupa starea pe care ti-o induc, desi pianul este la fel. La fel de galagios. O piesa te face sa te simti visator, o alta te duce la depresie. Si nu place la toti. Uneori nici mie nu-mi place.

Spektor s-a nascut în USSR, Moscova, într-o familie de evrei. Tatăl ei, Ilya Spektor este un fotograf și un violonist amator. Mama sa, Bella Spektor, a fost profesoară de muzică într-un colegiu rus de muzică, iar in prezent predă într-o școală primară publică în Mount Vernon, New York.

Spektor a invățat să cânte la pian exersând la un Petrof vertical, care a fost dat mamei ei de către bunicul acesteia. A fost introdusă muzicii rock and roll prin formații cum ar fi The Beatles, Queen și The Moody Blues, de către tatal ei, care a obtinut astfel de înregistrari din Europa de Est și facea schimb de casete cu prieteni în Uniunea Sovietica. Familia a părăsit Uniunea Sovietică în anul 1989, când Regina avea nouă ani, în timpul perioadei Perestroika, când cetățenilor sovietici le era permis să emigreze.

Călătorind inițial în Australia, apoi în Italia, familia s-a așezat în Bronx, New York, unde Spektor a absolvit la Academia SAR, o școală gimnazială în secțiunea Riverdale a Bronxului. A urmat apoi liceul, timp de doi ani, la Școala Frisch, o yeshiva în Paramus, New Jersey, după care s-a transferat la o școală publică, Fair Lawn High School, în Fair Lawn, New Jersey, unde a terminat ultimii doi ani ai educației sale liceale.Deși familiei nu i-a fost în putință să aducă pianul lor din Rusia, Spektor a gasit un pian la care să cânte în subsolul sinagogii ei.

Enjoy!

O piesa mai profunda:



Si una mai colorata:
Regina Spektor - Hotel Song

Asculta mai multe audio diverse

miercuri, 2 februarie 2011

Ce asteptam?

Mereu suntem in asteptarea a ceva. Cand suntem mici, asteptam sa mergem la scoala, fiind la scoala ardem de nerabdare sa ajungem la facultate si of, de-as termina facultatea asta, apoi urmeaza altceva. Fara sa ne dam seama ajungem sa traim pentru viitor si nu pentru prezent. Avand in fata un mare eveniment care ne asteapta, ne petrecem zilele in asteptarea lui, ne organizam timpul in functie de acesta. Si-apoi suntem atat de grabiti, ca atunci cand ajungem la capatul vietii si trebuie sa ne spalam si sa ne imbracam frumos de duca, facem "hoooo, am ajuns". Oare de ce ne grabim?

Revista Tiuk este un cenaclu literar, pe a carei pagini de web www.tiuk.reea.net/ am gasit un fragment de citit:


Foc la bocanci!

– fragmentiuk –

Tătelu’ bea, mămica face de mîncare, eu cu băieţii sunt la fumat. Am reuşit să-i fur lui tătelu nişte ţigări, am mai strîns nişte chiştoace şi acum suntem în grădină, fumăm Doina pe care le-am adus eu, Belomor Kanal pe care le-a adus Subota, Astra de la Sîşcă, Nistru de la Kirkea şi chiştoace de la Paliku. Apare şi Başcalău cu Cosmos.

Frate-meu e la fotbal, a vrut să mă ia şi pe mine, dar i-am spus că vin imediat şi am tăiat-o în grădină. Lui nu-i prea place să fumeze că l-a prins odată tătelu cînd i-a dat un chiştoc să-l arunce. L-a prins sub pat tuşind, pufăind conştiincios. I-a tras cîteva la cur, ca să ştie.

Ierarhia familiei ar fi cam aşa: tătelu o educă pe mămica, mămica pe frate-meu şi frate-meu pe mine. Numai în cazuri excepţionale intervin şi părinţii în treburile mele.

Tătelu e cel mai puternic şi deştept om. Păcat că eşti deştept, că eşti un prost şi un tîmpit îi zice maică-mea cînd e supărată. Atunci tătelu o împroaşcă cu farfurii, plăcinte, ce îi pică pe sub mînă. Uneori mai nimereşte. A doua zi, cînd e mahmur, mămica se răzbună, îl fugăreşte şi îl bate la cap pînă el hotărăşte că a venit timpul să mai scoată nişte vin că: altfel, am să devin ca mă-ta...

Tătelu cînd vine de la serviciu se apucă de băut şi de citit. Are tot timpul la biroul lui, în bibliotecă, un borcan sau o cană mare de vin şi o carte. Seara cînd oboseşte înjură toată lumea, se culcă, apoi se trezeşte şi-i mai înjură încă o dată şi tot aşa. Sunt mîndru de el. Nimeni nu are aşa tată. Toată lumea se teme de el. Numai eu nu mă tem, că pe mine nu mă bate. Pe restul, lasă să-i bată, dacă-s proşti...

Cînd e beat mă ia pe genunchi şi-mi povesteşte. Despre copilăria lui, despre cum a mai bătut cineva, cum odată un prieten îşi cumpărase o brichetă foarte frumoasă, de fier, din Germania, şi la o bătaie i-a dat-o lu’ tătelu ca să se poată apăra, că erau mai puţini. Tătelu le-a dat tuturor în cap cu bricheta. I-a terminat pe toţi, dă-i în mă-sa. Dar s-a stricat bricheta. Costa cel puţin vreo zece ruble, da’ prietenul lui nu s-a supărat.

Odată tătelu i-a tras lu’ unu una-n bot de ăla a zburat peste o scîrtă de fîn. D-aia se tem toţi de el, dacă te nimereşte, ai pus-o. Aşa, în general, nu-i bate aiurea, deşi ar putea. Le dă în cap doar cînd îl enervează. De exemplu dacă cineva zbiară în dodii pe stradă, tătelu îşi lasă diplomatul, se duce la el, îi dă una-n bot, se întoarce, îşi ia diplomatul şi merge mai departe. Fără să zică nimic.

Tătelu trece pe lîngă prunul nostru, noroc de crengile care ajung pînă la pămînt. Parcă am fi într-o colibă. Nu simte fumul pentru că e cu ţigara în bot. E aproape tot timpul cu ţigara în bot. Nu-şi cumpără cîte un pachet, ci direct cîteva cartuşe. Oricum i se termină repede.

Lîngă noi e o brigadă de tractoare. Acolo lucrează şi ghea Hrişa, tatăl lui Sfîrla şi ghea Vasile Subota, tatăl lu’ Subota. Tractoriştii fură motorină din brigadă şi caută pe cineva cu care ar putea-o schimba pe vin. Asta fac toată ziua. Dacă nu găsesc – cumpără, oricum pînă cînd vine tata de la lucru sunt toţi mangă. Lîngă brigadă, chiar cum se termină grădina noastră, e un iaz. De obicei, cînd se întoarce tătelu de la lucru, mai aruncă vreun tractorist în iaz.

Frate-meu are de suferit din cauza mea. Orice abatere de-a mea e considerată a fi din vina lui. Mămica îmi povestea că atunci cînd era mai mic şi încă nu mă adusese pe mine, frate-meu i-a tot bătut la cap să cumpere un băieţel, să aibă şi el cu cine se juca, aşa cum fac toţi copiii. Dar cum foarte rapid atenţia tuturor a căzut asupra mea, el fiind neglijat şi chiar impus să aibă grijă de mine – s-a ofticat şi a zis să mă ducă înapoi, că s-a săturat.

Tătelu cînd m-a văzut a zis că nu-s al lui, că poate să mă ducă dracului. Dar după ce mi-am revenit, cînd toată lumea îi spunea că: vai!, ce tare seamănă cu Vasilici!, s-a răzgîndit, a zis că el cu mine se înţelege cel mai bine dintre toţi, restul să se ducă-n mă-sa.

Dar uite-l şi pe tata. Trebuie s-o tăiem. Îngropăm ţigările lîngă rădăcină şi ieşim din grădină. E înconjurat de mulţi copii. Nu ştiu de ce lui îi place să discute cu mucoşii. Şi lor le place. Rîd împreună. În faţa lor se îndreaptă un tractorist beat mort. În fond, nu-i chiar aşa de frig, merge şi de-o scăldătoare.