duminică, 25 decembrie 2011

Enjoy the ride

Sunt în vacanţă.

Îmi place Tori Amos. E pe gustul meu. Îmi place şi Morcheeba. E pe gustul meu.

Înştiinţările faceboociene de genul Vasile e in X bar cu Ion mă fac să-mi zic în minte fără să vreau "who cares?" Mă distrează. Culmea e că pe mine chiar nu mă interesează cine cu cine unde e si la ce oră. E lipsit de mister. Oricum mă distrează.

Vreau pe cineva care să îmbrăţişeze viaţa cu acelaşi entuziasm cu care ar îmbrătişa o femeie de care e îndrăgostit. Vreau pe cineva care a avut inima frantă măcar o dată, in trecut, nu neapărat acum. Nu caut, cred că el o să mă găsească.

Şi o combinaţie de cuvinte si muzică de la Morcheeba mult prea amantă mie. Mesajul e bun: stop chasing shadows and enjoy the ride.

duminică, 18 decembrie 2011

You love me, but you don't

Cred ca unicul lucru care m-ar face sa ma simt bine acum ar fi sa am un caine sau o pisica. Pana la urma sa ai un caine sau o pisica e un act de egoism, pentru ca nu te gandesti la caine, ca i-ar placea sa traiasca cu tine, ci te gandesti in primul rand la tine. E ca si cum ai face un copil - e un act pur de egoism - pentru ca pe el nu-l intrebi daca vrea sa fie adus pe lume, il aduci pentru ca vrei tu sau consideri ca esti pregatit sa ai grija de cineva, sau pentru ca te-ar face sa te simti mai putin mizerabil.

As vrea sa-mi plimb cainele si gandurile pe un bulevard din alta tara sau macar din alt oras. As pasi sigur cu pasi de om care stie ce are de facut de-acum inainte, care trebuie sa uite o dragoste care nu mai poate fi resuscitata.

Undeva se-aude "you love me, but you don't, you love me but you don't"...macar nu-s singura, mai are cineva probleme.

marți, 22 noiembrie 2011

Călătorie, teatru şi e no good...

În ultima vreme am o dorinţă acută de a vedea locuri noi şi nu e vorba neapărat de alte tări, cred ca mi-ar prinde bine să văd si un sat din apropiere. Vreau să călătoresc. Schimbări, schimbări.

Am fost la "Conul Leonida faţă cu reacţiunea" in studio Euphorion, o sală mică si intimă in care teatrul a început chiar de cand s-au deschis uşile. Actriţa, singură, a fost in repetiţii, cât timp noi ne-am ocupat locurile. Deşi nu mă entuziasmează adaptările moderne ale pieselor pe care le-am văzut la Teatrul National din Cluj, îmi place să văd oricând oameni talentaţi pe scenă. Atunci simt cel mai mult viaţa, viaţa fiind emoţie, cel puţin pentru mine. Atrofierea simţurilor inseamnă moarte sau o cale sigură spre ea. Muzica, fotografia, teatrul, cărţile, mâncarea, cinematografia, sexul sunt doar cîteva metode de trezire a simţurilor. Fiecare le are pe-ale lui. Să le folosească cu încredere, pentru că la sfârşitul vieţii în afară de cîteva gînduri frumoase si cîteva închipuiri, cu nimic nu te alegi.

Atunci cand unui om îi găseşti defecte pe care nu i le poţi tolera, e mai bine să nu întinzi aţa. Cu nimeni nu trebuie sa fii mai sincer decît eşti cu tine. Şi egoist. Să nu ajungi sa trăieşti cu mulţumirea că faci fericit pe cineva, că cineva te iubeşte si să-ţi ignori persoana. Pe termen scurt îţi aduce satisfacţie, pe termen lung devine de un patetism banal.

Şi neşte muzică:
Depeche Mode - It's No Good

Asculta mai multe audio diverse

duminică, 30 octombrie 2011

There goes the fear

Nu am mai scris de când m-am reîntors la Cluj. A fost o lună ciudată. În afară de asta mi s-a stricat aparatul foto si mi s-a dus si inspiraţia. Deseori pe stradă sau in alte locuri văd lucruri pe care am dorinţa sa le imortalizez, altfel mi se pare ca le pierd. Deja de vreo săptămână urc scările spre casă seara, si văd stoluri de ciori colorând cerul si asa albastru închis în negru, aproape de mine, de noi, de oameni, şi mă tentează - valea, ca n-am aparatul!

După o vara într-o casă mare, cu mult spatiu si cu wireless, mi-a fost cam greu să împart o cameră cu mai multe fete, dar nu e primul an, însa e ultimul.

S-au întâmplat si lucruri frumoase, dar nu stiu cum să le explic.

În ultima vreme imi place vinul fiert, cu portocală neapărat. Portocala mi se asociază cu iarna. Iarna cu copilăria. Portocala cu vinul fiert se combina foarte bine. E o relaţie frumoasă.

Abia aştept să mă mut singurică, sa nu fie nevoie sa fiu silenţioasă dimineaţa, să am camera, bucătăria si baia ale mele. Eventual un dulap mare si o pisica si viaţa e frumoasă.

Am fost la un training de vreo trei ore de Vinke Joop la FSEGA, un profesor din Olanda, care ne-a prezentat câteva lucruri despre management, totul intr-un mod interactiv, după care am făcut un test numit Human Brain Dominance Instrument sau cum îi mai spune "showing colors in management" la care mie mi-a ieşit culoarea galben majoritar (experimental), aproape deloc albastru (rational) si câte puţin din verde (practical) si roşu (feeling). M-am convins încă o dată că n-am stofă de contabil, nici pâna azi nu mi-am dat seama de ce am ales să studiez economia. În imaginea de mai jos e descrierea culorilor. Testul în întregime costă cam 100-150 de dolari, noi am făcut o variantă mai putin complexă. Mai multe detalii se pot gasi pe www.hbdi.com.

marți, 13 septembrie 2011

Scrieri, poze si muzici

Ce mă amuză femeile care spun cu un fel de mândrie mascată cu frustrare si ah, "sunt complicată". Îi fi tu o integrală nedefinită, a? Şi..vrei sa-ţi bat din palme?

Îmi place să-mi hrănesc animaluţele, simt un fel de măndrie placută, că au nevoie de mine. Raţele si porcii fac mare gălăgie, deci ei sunt prioritari la dat papă. Iepurii sunt în dezavantaj, având in vedere că nu pot scoate mare zgomot. Nu mi se pare corect punct

Câinele e foarte jucăus, câteodata obositor de energic. Când îl las dezlegat, îmi roade şlapii si mi-i ascunde prin flori. Ştie că oricum e legat după isprava asta, aşa că se întinde pe jos şi stă cuminte sau latră la trecători, semn că "fac eu rele, dar mai fac şi bune".

Au mai rămas două săptămâni până mă întorc la Cluj. Iarăşi viaţă de cămin, cu fete bune si mai puţin bune, mai spălate si mai puţin spălate, mai ipocrite sau mai cretine şi lista poate continua. Dar imi place. Diversitate.

O parte din poze făcute vara asta:















Si o melodioară de la băiatul care e frumos si blond si brunet :) De voce nici nu se pune problema. Probabil piesa transmite cel mai bine ce simt şi cum mă simt - nevoie acută de libertate si de uitare.

The Calling - Wherever You Will Go

Asculta mai multe audio diverse

Sau mai bine aşa. Da.
Natalie Imbruglia - Torn

Asculta mai multe audio diverse

marți, 9 august 2011

I love to love, but my baby just likes to dance...

Si cand om avea sa stam cuminti pe cate un scaun de paie fiecare, sa privim cum soarele devine din ce in ce mai egoist si anemic, iar noi din ce in ce mai generosi si plini de viata...

duminică, 24 iulie 2011

27 de ani...

A murit Amy Winehouse. Era una din preferatele mele. Am mai scris despre ea aici, pe blog. M-am gandit la faptul ca nu mai are mult de trait atunci cand i-am vazut prestatia la concertul din Belgrad. Totusi nu m-am asteptat. 27 ani...

Ma gandeam azi ca suntem atat de avansati si pretindem ca suntem puternici si tinem totul sub control, dar in fata unor lucruri precum drogurile si alcoolul suntem neputinciosi si mici. Ne domina, ne schimba oamenii de langa noi, iar apoi ni-i si iau...

Unde din piesele mele preferate ale ei:

marți, 12 iulie 2011

Republica Moldova - ţară aleasă!

Sunt acasă. In Republică. Moldova are multă verdeaţă, străzile sunt largi şi incăpătoare, lucru influenţat probabil de maximalismul rusesc, dar modul de circulaţie a maşinilor e mai degraba unul haotic, decât pe benzi aparte, lucru ce arată atitudinea moldoveanului ca toată strada e a mea, pi cari parti vreu, pe-aşeia an sî mărg si daca le schimb, pot sa semnalizez, dar pot si sa nu semnalizez. In Republica, fetele sunt imbrăcate cochet şi poartă tocuri si in zilele obisnuite, chiar şi la piaţa. Chisinăul poate fi un exemplu concret, unde fetele defilează in cele mai stilate haine pe bulevardele largi, pe tocuri care pun in evidentă bronzul discret al picioarelor obtinut in Odessa, Antalya ori orice alta destinatie la modă. Cu toate astea, soferii de sex masculin ai masinilor de orice marcă, incepand de la Lada sau Volga si BMW sau Mercedes nu claxonează salbatic, ci afiseaza, mai degraba, o expresie faciala destul de multumita; soferii de sex feminin, insa, ar avea o dorinţa ascunsă de a calca topmodelele, atunci cand ultimele nu se grabesc sa dea din solduri pe trecerea de pietoni.

Eu locuiesc in Ocniţa, 250 km la nord de Chisinau. Oras cu brazi adusi inca de demult de prin Carpaţi, oras frumos. Fiind fondat initial ca statie de cale ferata in 1903, orasul a fost un nod feroviar foarte important. Prin Ocnița încărcăturile din Basarabia treceau pe magistrala principală a căilor ferate sud-vest și în provinciile Austro-Ungariei.

Cât despre economia oraşului, wikipedia afişeaza 258 agenţi economici si peste 100 de gospodarii taranesti, ceea ce e laudabil, ca la sfarsit cineva sa adauge ca, citez "nu-i drept nik" ca doar wikipedia e a tuturor, vedeti si voi. In realitate, Ocniţa a avut o industrie alimentara foarte puternica, dar uzinele au fost inchise, recent italienii au inceput sa investeasca in ele ca sa le redeschida, dar cand au vazut cat de mult se fura, au renunţat. Locuitorii sunt şi acum nostalgici cand se aduce vorba de uzinele de conserve, de zahar sau de pâine. Locuri de munca au fost pierdute, dar dat fiind nodul feroviar mentionat mai sus, locuitorii ajung in siguranta spre Moscova, Leningrad (azi Sankt-Petersburg) sau orice alta destinatie din Rusia, pentru a le construi case rusilor sau a le face reparatii alora deja construite, cel mai probabil, tot de moldoveni. Cu banii adusi se asigura educatia copiilor si constructia propriilor case, dar, deseori, nu se asigura si dragostea parentala.

Orasul Ocnita este orasul in care multi oameni sunt inca nostalgici dupa regimul sovietic, dar despre asta in alta postare...

Pana atunci sunt in vacanta acasa si imi place, pentru ca am fructe multe in gradina, pentru ca laptele e gras si are gust de lapte si nu de vanilie, pentru ca ouale nu au cod de bare, iar galbenusul e galben, pentru ca-mi hranesc gainile cu porumb, pentru ca ma pot ascunde de soare in beci, unde am vin de casa bun de tot, pentru ca am flori in curte, care-mi bucura ochii si nasul, pentru ca daca vreau cartofi prajiti ii scot din pamant si nu din Carrefour si asa mai departe. Dar oare cat timp o sa treaca pana imi vine dorul de Cluj, de ritmul si accentul ardelenesc, de un oras cu localuri linistite pe dinafara si funky inauntru? Ramane de vazut

joi, 7 iulie 2011

Atentie

Fii atent la ceea ce spui, chiar si cu cei mai apropiati oameni, pentru ca intr-o zi, tot ce ai spus s-ar putea sa fie intors impotriva ta.

duminică, 19 iunie 2011

Nemtoaica

Aseara am cunoscut o nemtoaica, care mi-a spulberat toate prejudecatile precum ca nemtii sunt niste plictisitori. Cred ca daca as fi fost barbat, m-as fi indragostit, dar oricum m-am indragostit, de felul in care gesticuleaza, de felul in care fumeaza, cum rasuceste tigara si o trece printre buze inainte de a o fuma, de parca si-ar confectiona-o din hartie rasucita cu tabac. Cam putine fete ca ea prin Cluj, relaxata si nebuna, pe alocuri. Am barfit barbatii, francezii sunt complicati, italienii cu sarm, dar si libidinosi, nemtii tot complicati, englezii nu stiu sa sarute cu limba asa cum stiu francezii si italienii, dar si femeile sunt complicate. Si m-am indragostit si de germana, cred ca ma reapuc de invatat. Da, a fost o seara mult prea frumoasa!

joi, 16 iunie 2011

...

Nu o sa mai sterg nimic din ce am scris. Sunt emotiile mele, au facut parte din mine in momentul in care am scris despre, si, orice-ar fi, vreau sa ramana amintirea lor aici.

Sunt dezamagita. Atat.

duminică, 15 mai 2011

Muzica copilariei mele

Cand eram mica, in casa mea se asculta Roxette, The Beatles, Scorpions, iar mie-mi mai placea si Julio Iglesias. Imi inducea o stare de bine si ma facea sa dau din solduri cand auzeam melodiile lui, vrei nu vrei. Si acum imi place de el. Pe atunci nu stiam spaniola si nici acum nu o stiu, dar oricum, ce poate sa cante cu atata pasiune, daca nu dragostea...

Părinții lui, Dr. Iglesias Puga și Maria del Rosario au avut grijă ca fiul lor, Julio, să studieze Dreptul la Universitatea Complutense din Madrid, dar viața nu l-a lăsat sa-și termine studiile din cauza unui accident de mașina ce l-a lăsat paralizat pentru un timp în care a realizat că cea mai bună metodă de a-și canaliza durerea morală ṣi fizică e să se închidă în minunata lume a muzicii. Totul a început atunci când într-o zi când era internat în spital, a primit o chitară de la medicul care-l îngrijea. Așa, pe scurt, a început fulminanta sa carieră care se întinde pe o periodă respectabilă de 40 de ani, încununați cu numeroase albume răsplatite cu aur, platină și numeroase distincții, uneori unice în lume. A avut 2 sotii, cu una 3 copii si cu alta 5.

As vrea sa merg la un concert de-al lui. Cred ca mi-ar trezi amintiri placute si m-as simti mai mult decat bine. Privit video-ul asta si ce atmosfera e, acolo vreau sa fiu!

sâmbătă, 14 mai 2011

Fotografii

Cateva fotografii, mai vechi si mai noi:










Si o piesa din filmul Heartbeats, exact pe gustul meu:
The Knife - Pass This On

Asculta mai multe audio diverse

miercuri, 6 aprilie 2011

12:47

Imi plac porumbeii care vin la mine la geam si bat cu ciocul, de parca m-ar saluta. Daca as lasa geamul larg deschis oare ar intra in camera? Probabil ca nu.

Trebuie sa imi schimb regimul, sa adorm si sa ma trezesc la o ora fixa.

Nu beau cafea des, mai ales daca trebuie sa o beau singura, dar asta de azi e mult prea buna. Ieri pe strada in urma mea un barbat si o femeie vorbeau despre tigari.

Ea: "Si te-ai lasat pana la urma?"
El: "No, m-am lasat tu, da' cand vad pachetul de tigari la colega pe birou, asa mi-as face o cafea si pana nu il fumez tot, tigara cu tigara, nu ma las".

Trebuie sa fac sport, acum ca a venit primavara, dar mereu gasesc scuza ca adidasii nu mi-s tocmai confortabili.

Sunt calma si implinita, oare asta se datoreaza lui?

Citesc jurnalul unei amante.

Mi-a trimis mama un lac de unghii fara culoare din Basarabia care imi face unghiile sa creasca mai rapid. Imi place sa aud cum se lovesc de taste. Totusi as vrea o culoare pe ele. Pe unghii. Sau pe taste. Nu ma pot hotari.

Imi este dor de Amy.

Vreau un aparat foto bun. Si-un caine. Sa ma plimb in orasul asta superb si sa fac poze. Iar in urechi sa-mi cante asta:

Feist - Mushaboom

Asculta mai multe audio diverse

marți, 29 martie 2011

Pofta de viata

Azi am o pofta MARE de viata...iar melodia asta imi inunda simtul de ceva zile...sufletul pe tava...

Jewel -Foolish Games

Asculta mai multe audio diverse

sâmbătă, 26 martie 2011

Schimbarea

Pentru ca bipedul uman e facut sa traiasca in cuplu, cum spunea Ileana Vulpescu, singuratatea afectiva si chiar fizica da o stare de insatisfactie, ba chiar deznadejde. Astea din urma sunt urmate curand de frustrare, culminand cu o stare de nemultumire generala, nefericire. Si-apoi ce e mai deznadajduitor decat sa te simti singur si respins, ba chiar neinteles si neapreciat?

Sentimentele noastre depind de oamenii pe care am avut norocul/nenorocul sa-i cunoastem, de care ne-am prins fara ezitari ca pestele de momeala. Avem asteptari de la oameni si de asta ne simtim dezamagiti de cele mai multe ori. Uneori acestia insa isi vad de treaba lor, pleaca, nu-ti mai vorbesc pentru ca sunt plictisiti, si poate nu numai de tine, dar de propria lor persoana sau de anumite situatii, te trezesti ca n-ai cui sa vorbesti, si-apoi decat sa vorbesti cuiva cu grija pentru ceea ce vorbesti, mai bine nu vorbesti. Nu ne place sa fim singuri pentru ca asta ne pune fata in fata cu noi insine si cu gandurile noastre. Preferam sa-i lasam pe altii sa se ocupe de noi, cu bune si rele. Dar atata timp cat avem viata-n corp, in minte si-n suflet, ar fi bine sa ne ocupam singuri de noi. Trebuie sa tinem cont ca oamenii mai obosesc din cand in cand. Obosesc sa vorbeasca, sa se tina de mana, sa iubeasca...Oamenii obosesc de oameni.

Nu are rost sa cauti mereu pe cineva care sa fie fascinat si entuziasmat de persoana ta, de zambetul tau, de ochii tai, de felul cum vorbesti sau cum iti porti lingurita prin cafea. Trebuie sa recunosti ca mai devreme sau mai tarziu, acea persoana nu va mai avea energia de altadata ca sa-ti arate ca te place, si-atunci conteaza cu ce ramai. Daca ramai singur si nu te simti confortabil cu asta, atunci trebuie schimbat ceva, nu oamenii care te incojoara, nu mediul, nu tara in care traiesti, ci chiar tu. Pentru ca poti sa schimbi oameni, locuri si privelisti, dar sa nu fii niciodata fericit, atata timp cat nu te simti confortabil cand esti singur si te simti mizerabil pentru ca nimeni nu-ti da atentie. Cum te simti tu cu tine, asa se simt si altii...

Invat sa fiu eu cu mine...

Eric Clapton - Change the World

Asculta mai multe audio diverse

vineri, 25 martie 2011

Fara titlu

Am pe facebook o fata din Italia care seamana la fata leit cu Lady Gaga. Cand i-am spus asta, insa, nu a fost asa incantata. Poate pentru ca nu i-am spus ca e si mai frumoasa decat Lagy Gaga. Am cunoscut-o pe un site de invatat limbi straine, eu fiind interesata de Italiana. Nu vorbim des, dar imi place sa ma uit la pozele ei si sa ma gandesc de fiecare data la cat de mare e asemanarea. Plus ca are si un nume frumos, de telenovela, Francesca.

joi, 17 martie 2011

Tarziu...

În ultimul timp toate lucrurile sunt pe dos si nimic nu iese aşa cum vrem, nervii si frustrarea şi-au făcut demult locul, iar dorinta de renunţare si respingere e tot mai mare, pentru că e greu. M-am obişnuit intr-atât de mult cu veştile proaste, incât m-ar mira una bună.

Nu mă încânta Clujul aşa cum mă încânta la început, nu pot cu oameni cu buzele umflate si cu privirea dispreţuitoare de parca le eşti dator cu ceva, nu pot cu oamenii superficiali, care vor ceva de la tine, dar nu vor sa dea, nu pot cu femei care nu se respecta, dar pretind sa fie respectate de bărbaţi sau de alte femei, nu pot cu oamenii care vor servitori, nu pot cu cei lăudăroşi si nu pot cu copile neîndemânatice, neîndemânarea poate fi caracteristica doar unui bărbat, femeia n-are dreptul să fie astfel. Viata ar fi mult prea urâtă aşa, dacă nu ar exista excepţii.

Gandul matzei - Proba credintei

Asculta mai multe audio diverse

vineri, 11 martie 2011

Frenetic

Am promis demult sfarsitul povestirii "Frenetic". Am unit toate partile postate mai demult cu partea finala ca sa fie mai usor de citit.

-Buna!50 de cea mai ieftina vodca, te rog.
-Ce faci, Davide?
-Nu ai atata timp.
-Nu am intrebat daca ai nevoie de timp.
-Mereu te intereseaza ce fac eu...
-Nu, dar dupa bautura solicitata imi cam dau seama cum sta treaba...
-Poate nu am bani.
-David n-are bani - nu bea vodca ieftina, nu bea deloc.
-David nu mai e David.
-Aseara David era David, a baut whisky, a flirtat cu mai multe femei, inclusiv si cu mine, a luat-o acasa insa pe una.
-Normal, ca doar n-aveam sa le iau pe toate, cat or fi fost ele de dragute.
-Ma mira.
-Da, si pe mine ma mira ca imi astept bautura si inca nu e.
-Scuze.Am si uitat.
-Voi, femeile, uitati de multe cand aveti in fata un barbat.
-Si voi, barbatii, nu?
-Nu sunt gay.
-Stii la ce m-am referit.
-Da,si voi, femeile, credeti ca noi mereu stim la ce va referiti voi.
-Unde ai dormit aseara?
-Ne-am casatorit cumva?
-Da, dar nu-ti aduci aminte, pentru ca, probabil... erai beat.
-Disperato...

Zambesc.

-De fiecare data cand ma simt mizerabil, trebuie sa beau alcool de cea mai proasta calitate.
-Da, pentru ca simti ca trebuie sa te pedepsesti cumva pentru propria prostie.
-M-ai facut prost.
-Nu...da.
-Esti o finuta.

-De cat timp sta femeia la masa din coltul de langa fereastra?
-De 2 ore.Dar nu sta mai mult de 3 ore niciodata.Vine la 9, bea de fiecare data coniac, cu ochii tintiti la ceas, iar exact la 12 se ridica si pleaca.La plecare imi spune mereu "sunt obosita,dar vin si maine".Nu incerc sa port o conversatie cu ea, e prea misterioasa ca sa incerc sa o cunosc.Unele lucruri sunt mai frumoase de la distanta,suspansul continuu e intrigant. Si-apoi cine stie daca imi va placea raspunsul. Eu vreau sa imi ramana in minte asa cum cred eu ca este. Nebuna.
-Ai iubit?
-N-am iubit.
-Dar ai iubit?
-Am iubit.
-Iubesti?
-Nu stiu.
-La intrebarea asta se raspunde ori cu "DA" ori cu "NU".
-Daca nu ai avut schizofrenie niciodata, nu ii stii simptomele.
-Dragostea nu e ca schizofrenia.
-Dar poate deveni.

-Unde-i David?
-Ne cunoastem?
-Da, am fost acum 2 zile pe-aici.
-Multe femei au fost acum 2 zile pe-aici.
-Unde-i David?
-Cum arata David?Cat de mult i-ar placea aici, presupun ca nu locuieste aici.Si, nici nu sunt sotia lui.Esti tu?
-As vrea eu.
-Stii sa gatesti?
-Ce treaba are asta cu casatoria?
-Asta am intrebat-o si eu pe o domnita de 11 ani. Mi-a zis "Ca sa aiba energie sa te tot sarute, trebuie sa ii faci cafea, si, cateodata, cartofi prajiti".
-Simplu. Stiu sa fac cartofi prajiti.
-Atunci il poti lua de barbat.
-Daca il gasesc, evident.
-Si ce faci daca afli ca nu ii plac cartofii prajiti?
-Ar trebui s-o intrebam pe micuta.
-Pun pariu ca va raspunde "Atunci va trebui sa gasesti unul caruia ii plac".

Zambesc

-Poate vrei sa bei ceva?
-Gin cu tonic.Cum te cheama?
-Maria.
-Liza.
-Incantata.
-Ar fi bine sa spunem asta dupa o perioada de timp.E ca si cum ai intalni un urs, i-ai spune "bucuroasa", iar in doua minute asta te mananca.El sigur ar fi bucuros.
-Nu trebuie sa fim mereu precauti. Daca am controla de doua ori usa la iesire, s-ar putea sa treaca cineva pe langa scara ta fara sa-l intalnesti.Te-ai priva atunci de posibilitatea de a te gandi ranjind multumit ca la o comoara "Daca ma opream la usa, nu il mai intalneam pe Ion".Poate ca Ion e doar un betiv, care trece in fiecare zi pe langa scara ta in drum spre bodega.Dar poate s-ar lasa de baut si ar deveni un bun arhitect, daca tu nu ai mai controla obsedat usa.
-Pentru unii oameni merita sa zabovesti la usa, ca sa nu iti para rau eventual ca nu ai facut-o.
-Nu cred ca ti-ar placea daca ar gandi si despre tine cineva astfel.
-Gandesc deja.I-am sufocat pe multi cu iubirea mea exagerata.
-Iubirea nu poarta superlative."Te iubesc mult" e o repetitie, care devine obositoare in timp, tocmai pentru ca va trebui sa inlocuiesti mereu cuvantul "mult" cu altele care vor exprima un grad tot mai inalt de intensitate.La un moment dat o sa obosesti si o sa renunti.Si atunci totul se va termina, paradoxal, tocmai pentru ca....ai iubit prea mult.
-Banuiesc ca ai iubit?
-N-am iubit.
-Dar ai iubit?
-Am iubit.
-Si il iubesti?
-Nu stiu.
-La intrebarea asta se raspunde ori cu "DA" ori cu "NU".
-Daca nu ai avut schizofrenie niciodata, nu ii stii simptomele.
-Am auzit asta la David. I-am spus ca-i prost.
-Probabil de asta il cauti tu pe el acum, si nu el pe tine.

Zambesc

-Ioana.Si acum imi staruie in minte imaginea ei disperata, tipatul strident, lesa in mana dreapta, masina grabita si pata de sange amestecata cu blana pe sosea.Locuia singura intr-o casa imensa, iar cainele Lemi era tot ce conta pentru ea.Dupa moartea sotului, care a murit lovit de un sofer grabit, foamea lui Lemi a ridicat-o din pat, bucuria si recunostinta cainelui cand si-a vazut farfuria plina a facut-o sa-si dea seama ca va trebui ori sa ii deschida usa cainelui si sa-l trimita la un nou stapan ori sa devina responsabila ,tocmai pentru ca nu-si poate tine catelul inchis atat cat ar fi vrut si ea sa stea inchisa - o viata…Asa ca l-a scos la plimbare, pe strazile uracioase, care altadata erau obiectul admiratiei, strazile care aveau sa ii ia si ce ii mai ramasese, si, culmea, in acelasi mod. Se gandea ca Dumnezeu avuse planul s-o ia pe ea, dar a gresit, si ca data viitoare sigur se va mai gasi o masina care s-o lipeasca si pe ea de asfalt.
Cand am ajuns la ea acasa, am facut dragoste cu ea. Apoi am intrebat-o cum o cheama. Mi-a spus Ioana.I-am spus David.A zis ca am un nume biblic.Am tacut.Mi-a spus ca nu vrea sa traiasca.Am plecat, iar a doua zi dimineata i-am adus un catel. Roscat,jucaus si cu urechile lungi, cumparat de la o tiganca cu 10 lei,atat cat sa isi ia tigari, desi cainele era de rasa si probabil furat. I-am spus ca este cainele meu si ca am nevoie de cineva ca sa-l tina o saptamana, deoarece chiriasa m-a prins cu el in casa, si imi interzise de la inceput. A refuzat, i-am zis ca am incredere in ea, si ca o sa vin in fiecare zi sa ii vad pe ambii.A doua zi am gasit-o pictand, daca se poate numi ceea ce facea pictat.Isi cufunda mainile in vasele cu vopsea de pe podea si apoi si le scutura pe panza, lasand culorile sa-si croiasca singure drum.Era atat de frumoasa si atat de…colorata. Atunci i-am spus ca vreau un copil cu ea.
-De ce nu i-ai spus direct ca o iubesti?Ca vrei sa ai un copil cu ea sau ca o iubesti, semnificatia e aceeasi, singura diferenta e ca prima te expune atat cat vrei numai tu.
-Maria, cam ce e iubirea pentru tine?Si cand se termina?
-Iubirea e ca si cum ai asculta muzica, o casca la unul si o casca la celalalt, ambilor le place, stau apropiati ca nu cumva sa o ia razna unul cu ambele casti si sa-l lase pe alalalt fara melodie. Atunci se termina si iubirea, cand nu vor sa asculte aceeasi melodie, cand nu mai pot sa traiasca acelasi sentiment.
- Ioana imi spunea mereu ca oricat de mult am incerca sa inlocuim persoanele care nu mai fac parte din ceea ce se numeste viata, nu va mai fi acelasi lucru;ca nu pot sa ii aduc un caine strain si sa o determin sa il ingrijeasca ca si cum ar fi al ei.Intelegeam ca prin asta a vrut sa imi dea de inteles ca oricat de mult as incerca sa ma implic in prezentul ei, cainele meu nu il va inlocui niciodata pe al lor, respectiv eu nu ii voi inlocui niciodata sotul.Nu am incercat sa o fac sa-si uite trecutul, pentru ca ar fi fost stupid.In filme cel deceptionat aduna toate lucrurile persoanei care nu-i mai e alaturi, trece nostalgic printre ele, apoi le arunca, crezand ca astfel isi poate arunca si amintirea.Ce patetic e sa iti propui sa uiti pe cineva care ti-a fost drag, chiar daca ati sfarsit prin ura sau indiferenta.Faptul ca prezentul ti-i cu alti oameni, nu inseamna ca trebuie sa uiti cu cine ai trait tristete si bucurie, pasiune si extaz. Cu fiecare din acei oameni ai avut un tumult de emotii, iar amintirea acestor emotii e tot ce conteaza atunci cand esti gata sa mori.

Zambesc

Un film vechi rusesc incepea cu o voce de barbat spunand ca ” viata e ca un bumerang, ce ai aruncat ti se va intoarce inapoi, dar cu si mai mare intensitate”. Sentimentele umane sunt ca un bumerang. Daca ai zambit, ti se va zambi mai cald, daca ai dat ti se va da indoit iar daca ai furat vei fi jefuit de tot ce ai mai scump . Regula e simpla. E totul chit si imprumut. E un azi si maine, legat de ieri. Nu primesti pentru ca meriti, e o banalitate, primesti pentru ca ai dat si tu la randul tau candva. Iar daca ti s-a dat azi fara sa meriti, fii sigur ca maine vei plati dobanda si dobanzi. Restul este un delir, in care te invarti pentru ca nu vrei sa deschizi usa atunci cand bate ceva.

Inainte sa plece din acest lant de ieri si maine , numit viata, Ioana a scris:


David, stiu ca te va intrista ce am de gand sa fac acum. Am pe birou 2 cutii de xanax, am muzica, am vodka, triplu sec, suc de coacaze si de lime din care sa fac cosmopolitan, asa cum m-a invatat barmanul din Codder , erai si tu, sigur tii minte. Nu sunt singura, e Huni aici, da jucaus din coada, cum a renuntat tiganca aia la el? Sa cobori la subsol, l-am pictat, doar ca i-am gresit un pic urechea si l-am facut serios, iar el mereu are o fata binevoitoare. Nimic din ce pictez nu e adevarat. Ti-am lasat casa, o sa iei bani buni pe ea, cat sa ajungi in India, asa cum ai vrut mereu. Soferul care l-a lovit pe Robert nu era vinovat. Nu stiu multe despre el, stiu doar ca era casatorit de 17 ani cu o femeie cu solduri frumoase, dar care nu putea avea copii, dar urma sa adopte unul. Dupa ce i-am bagat in puscarie sotul, ea a venit la mine, m-a rugat sa-mi retrag declaratiile si sa-i scot sotul din inchisoare. Nici ea nici eu nu aflase inca atunci ca el murise de pneumonie in inchisoare. Dupa inmormantare Elena, asa o chema, m-a vizitat, avea o claritate deosebita in ochi. Mi-a spus ca il asteapta in fiecare seara in barul in care s-au cunoscut ei, iar el insa nu vine si ea stie sigur ca el are pauza de la 9 la 12. M-a intrebat daca stiu ce-i cu el. Innebunise , iar autoritatile nu i-au incredintat un copil.
Ne certasem foarte tare cu Robert. Lui nu- i placeau scandalurile, trantea usa si pleca. Am alergat atunci dupa el, am vazut ca nu s-a uitat la culori. A fost vina mea. Aveam o relatie ciudata, desi ne iubeam.
Pe tine nu te-am iubit, mi-ai fost drag, dar dupa Robert eu n-am mai stiut a iubi. Sau n-am mai putut. Si nici tu nu ma iubesti, caci iubirea din mila nu-i iubire. Maria poate, e tanara si te iubeste, ia-o cu tine in India. Dar mai intai sa-si termine Facultatea. Psihologia e grea. Imi placea zambetul ei, cred ca Huni s-ar impaca cu ea de minune.
Sunt bucuroasa ca te-am cunoscut si trista ca m-ai cunoscut, dar sa nu tii suparare pe mine.


SFARSIT

Nu ma pot opri din ascultat asta:
Timbaland&One republic - Apologize

Asculta mai multe audio diverse

E uimitor cat de multe poate duce un om.

vineri, 18 februarie 2011

Regina Spektor

Muzica Reginei Spektor nu este muzica de fiecare zi, ci de ocazii speciale. E de-ajuns s-o asculti o zi de dimineata pana seara si nu mai vrei s-o auzi o luna. Piesele sunt atat de diverse, dupa starea pe care ti-o induc, desi pianul este la fel. La fel de galagios. O piesa te face sa te simti visator, o alta te duce la depresie. Si nu place la toti. Uneori nici mie nu-mi place.

Spektor s-a nascut în USSR, Moscova, într-o familie de evrei. Tatăl ei, Ilya Spektor este un fotograf și un violonist amator. Mama sa, Bella Spektor, a fost profesoară de muzică într-un colegiu rus de muzică, iar in prezent predă într-o școală primară publică în Mount Vernon, New York.

Spektor a invățat să cânte la pian exersând la un Petrof vertical, care a fost dat mamei ei de către bunicul acesteia. A fost introdusă muzicii rock and roll prin formații cum ar fi The Beatles, Queen și The Moody Blues, de către tatal ei, care a obtinut astfel de înregistrari din Europa de Est și facea schimb de casete cu prieteni în Uniunea Sovietica. Familia a părăsit Uniunea Sovietică în anul 1989, când Regina avea nouă ani, în timpul perioadei Perestroika, când cetățenilor sovietici le era permis să emigreze.

Călătorind inițial în Australia, apoi în Italia, familia s-a așezat în Bronx, New York, unde Spektor a absolvit la Academia SAR, o școală gimnazială în secțiunea Riverdale a Bronxului. A urmat apoi liceul, timp de doi ani, la Școala Frisch, o yeshiva în Paramus, New Jersey, după care s-a transferat la o școală publică, Fair Lawn High School, în Fair Lawn, New Jersey, unde a terminat ultimii doi ani ai educației sale liceale.Deși familiei nu i-a fost în putință să aducă pianul lor din Rusia, Spektor a gasit un pian la care să cânte în subsolul sinagogii ei.

Enjoy!

O piesa mai profunda:



Si una mai colorata:
Regina Spektor - Hotel Song

Asculta mai multe audio diverse

miercuri, 2 februarie 2011

Ce asteptam?

Mereu suntem in asteptarea a ceva. Cand suntem mici, asteptam sa mergem la scoala, fiind la scoala ardem de nerabdare sa ajungem la facultate si of, de-as termina facultatea asta, apoi urmeaza altceva. Fara sa ne dam seama ajungem sa traim pentru viitor si nu pentru prezent. Avand in fata un mare eveniment care ne asteapta, ne petrecem zilele in asteptarea lui, ne organizam timpul in functie de acesta. Si-apoi suntem atat de grabiti, ca atunci cand ajungem la capatul vietii si trebuie sa ne spalam si sa ne imbracam frumos de duca, facem "hoooo, am ajuns". Oare de ce ne grabim?

Revista Tiuk este un cenaclu literar, pe a carei pagini de web www.tiuk.reea.net/ am gasit un fragment de citit:


Foc la bocanci!

– fragmentiuk –

Tătelu’ bea, mămica face de mîncare, eu cu băieţii sunt la fumat. Am reuşit să-i fur lui tătelu nişte ţigări, am mai strîns nişte chiştoace şi acum suntem în grădină, fumăm Doina pe care le-am adus eu, Belomor Kanal pe care le-a adus Subota, Astra de la Sîşcă, Nistru de la Kirkea şi chiştoace de la Paliku. Apare şi Başcalău cu Cosmos.

Frate-meu e la fotbal, a vrut să mă ia şi pe mine, dar i-am spus că vin imediat şi am tăiat-o în grădină. Lui nu-i prea place să fumeze că l-a prins odată tătelu cînd i-a dat un chiştoc să-l arunce. L-a prins sub pat tuşind, pufăind conştiincios. I-a tras cîteva la cur, ca să ştie.

Ierarhia familiei ar fi cam aşa: tătelu o educă pe mămica, mămica pe frate-meu şi frate-meu pe mine. Numai în cazuri excepţionale intervin şi părinţii în treburile mele.

Tătelu e cel mai puternic şi deştept om. Păcat că eşti deştept, că eşti un prost şi un tîmpit îi zice maică-mea cînd e supărată. Atunci tătelu o împroaşcă cu farfurii, plăcinte, ce îi pică pe sub mînă. Uneori mai nimereşte. A doua zi, cînd e mahmur, mămica se răzbună, îl fugăreşte şi îl bate la cap pînă el hotărăşte că a venit timpul să mai scoată nişte vin că: altfel, am să devin ca mă-ta...

Tătelu cînd vine de la serviciu se apucă de băut şi de citit. Are tot timpul la biroul lui, în bibliotecă, un borcan sau o cană mare de vin şi o carte. Seara cînd oboseşte înjură toată lumea, se culcă, apoi se trezeşte şi-i mai înjură încă o dată şi tot aşa. Sunt mîndru de el. Nimeni nu are aşa tată. Toată lumea se teme de el. Numai eu nu mă tem, că pe mine nu mă bate. Pe restul, lasă să-i bată, dacă-s proşti...

Cînd e beat mă ia pe genunchi şi-mi povesteşte. Despre copilăria lui, despre cum a mai bătut cineva, cum odată un prieten îşi cumpărase o brichetă foarte frumoasă, de fier, din Germania, şi la o bătaie i-a dat-o lu’ tătelu ca să se poată apăra, că erau mai puţini. Tătelu le-a dat tuturor în cap cu bricheta. I-a terminat pe toţi, dă-i în mă-sa. Dar s-a stricat bricheta. Costa cel puţin vreo zece ruble, da’ prietenul lui nu s-a supărat.

Odată tătelu i-a tras lu’ unu una-n bot de ăla a zburat peste o scîrtă de fîn. D-aia se tem toţi de el, dacă te nimereşte, ai pus-o. Aşa, în general, nu-i bate aiurea, deşi ar putea. Le dă în cap doar cînd îl enervează. De exemplu dacă cineva zbiară în dodii pe stradă, tătelu îşi lasă diplomatul, se duce la el, îi dă una-n bot, se întoarce, îşi ia diplomatul şi merge mai departe. Fără să zică nimic.

Tătelu trece pe lîngă prunul nostru, noroc de crengile care ajung pînă la pămînt. Parcă am fi într-o colibă. Nu simte fumul pentru că e cu ţigara în bot. E aproape tot timpul cu ţigara în bot. Nu-şi cumpără cîte un pachet, ci direct cîteva cartuşe. Oricum i se termină repede.

Lîngă noi e o brigadă de tractoare. Acolo lucrează şi ghea Hrişa, tatăl lui Sfîrla şi ghea Vasile Subota, tatăl lu’ Subota. Tractoriştii fură motorină din brigadă şi caută pe cineva cu care ar putea-o schimba pe vin. Asta fac toată ziua. Dacă nu găsesc – cumpără, oricum pînă cînd vine tata de la lucru sunt toţi mangă. Lîngă brigadă, chiar cum se termină grădina noastră, e un iaz. De obicei, cînd se întoarce tătelu de la lucru, mai aruncă vreun tractorist în iaz.

Frate-meu are de suferit din cauza mea. Orice abatere de-a mea e considerată a fi din vina lui. Mămica îmi povestea că atunci cînd era mai mic şi încă nu mă adusese pe mine, frate-meu i-a tot bătut la cap să cumpere un băieţel, să aibă şi el cu cine se juca, aşa cum fac toţi copiii. Dar cum foarte rapid atenţia tuturor a căzut asupra mea, el fiind neglijat şi chiar impus să aibă grijă de mine – s-a ofticat şi a zis să mă ducă înapoi, că s-a săturat.

Tătelu cînd m-a văzut a zis că nu-s al lui, că poate să mă ducă dracului. Dar după ce mi-am revenit, cînd toată lumea îi spunea că: vai!, ce tare seamănă cu Vasilici!, s-a răzgîndit, a zis că el cu mine se înţelege cel mai bine dintre toţi, restul să se ducă-n mă-sa.

Dar uite-l şi pe tata. Trebuie s-o tăiem. Îngropăm ţigările lîngă rădăcină şi ieşim din grădină. E înconjurat de mulţi copii. Nu ştiu de ce lui îi place să discute cu mucoşii. Şi lor le place. Rîd împreună. În faţa lor se îndreaptă un tractorist beat mort. În fond, nu-i chiar aşa de frig, merge şi de-o scăldătoare.

joi, 6 ianuarie 2011

60 de zile

Saptamana de dupa sarbatori este toata despre sarbatori, mai exact toti iti dau intrebari cliseice de genul "cum a fost de sarbatori?", "cum ti-ai petrecut revelionul?", nu ca i-ar interesa atat de mult, dar asa-i frumos si asa incepe o conversatie dupa vacanta. Trebuie sa raspunzi si sa intrebi si tu si,eventual, sa stai sa asculti raspunsul.
Nu m-am gandit la trecerea dintre ani la 2010 si cum a fost, pentru ca m-am gandit la asta in cursul anului, si ajunsesem demult la concluzia ca a fost unul frumos. Si nici nu-mi puneam vreo dorinta anume, daca nu mi se cerea. Am zis ca vreau sa ma angajez in 2011, sa fac bani, sa nu mai fiu un trantor. De fat nu exista genul feminin pentru trantor, drept urmare cuvantul asta nu mi se poate atribui mie, unei domnisoare puturoase ( a se citi "lenese").Dar nu despre asta e vorba, vorba e ca vreau sa muncesc, sa vad si eu cum e sa ma trezesc dimineata devreme,sa-mi fie somn toata ziua, sa ma doara capul, sa am responsabilitati, sa vad ca nu stiu sa fac nimic pentru care sa merit bani, sa-mi fie rusine si sa invat, ca doar in cv-ul meu asa scrie:"Nu am experienta, dar sunt dispusa sa invat", sa dau peste un sef sever, care sa ma mustre cand gresesc sau cand nu stiu.

Oricum de sarbatori a fost foarte frumos, pentru ca am fost cu omul meu, si nu conta ce faceam, atata timp cat eram cu el,pentru ca oricum ne place revederea, fie ea cu sarbatori sau fara. E grea perioada de "reacquaintance". E dificil sa nu-l vezi o luna, parca nu-ti vine a crede cand il vezi si e ciudat sentimentul, de parca trebuie sa facem cunostinta iar si iar, si-apoi abia ai inceput sa te obisnuiesti si trebuie sa pleci. Si nu-mi place sa plec dimineata la 5, ce aiurea e sa pleci dimineata la 5. Imi place ca am petrecut mult timp in casa, faptul ca stam in aceeasi camera, eu lucrand la lap-top-ul meu, el la al lui, fara sa ne simtim aiurea ca nu interactionam, mi se pare un lucru bun. Tot indragostita sunt...

Tocmai am stranutat asa tare, incat cred ca m-au auzit si vecinii, iar colega mea mi-a facut semnul asta:

Tare ori ce? A, si ca tot veni vorba de munca, urmariti asta:


Si o melodie foarte frumoasa. Si cred c-o sa reiau "Frenetic" in curand.

julie london - fly me to the moon

Asculta mai multe audio diverse