duminică, 1 august 2010

In the deathcar,we're alive

Am fost la concertul lui Goran Bregovic.O scena nu prea mare,spectatori cuminti,in asteptare,asezati pe scaune,pentru ca la sfarsit sa se ridice in picioare si sa danseze euforic.Orchestra a intrat printre spectatori,ca un semn de apropiere si mai mare de oameni,un semn ca muzica lor e a oamenilor.Au intrat pe rand membrii orchestrei,doua cantarete din Bulgaria,apoi Alen Ademovic,un tanar zambaret cu ochi de un albastru luminos,care iti lasa impresia unui drogat atunci cand canta,la tobe,acordeon si voce,atat de mare ii este placerea.Intr-un final a aparut si Goran,in costumul lui alb,cu o chitara albastra.Intr-un interviu,el povestea razand ca incepuse sa cante la vioara,dar cand a vazut ca fetelor le plac baietii care canta la chitara,s-a apucat de ultima.De altfel,tot el a spus ca totul se invarte in jurul femeilor,aducand exemplul nenorocitilor de nazisti,care nu s-au gandit decat la bani toata viata lor,si care spuneau ca numai banii pe care i-au cheltuit pe femei au meritat sa fie castigati.Dupa ringe ringe raya,gas gas gas,in the deathcar si alte piese,a urmat o piesa de pe albumul "Alcohol" dedicat parintilor lui,si anume, Artileria, la care a participat si publicul.El a spus ca e piesa pe care o asculta cand bea,si dupa prima strofa a zis "si acum o sa beau",ridicand de jos paharul cu bautura.De altfel,el semneaza contractele doar daca e prezenta si bautura pe scena.Imi place cand artistul se simte intr-atat de bine cu publicul,incat isi permite sa bea in cinstea lor.Asta mi-a adus aminte de Amy Winehouse,care inspirase chiar in timpul unui concert niste cocaina de pe sub maneca.
Imi placea cand Goran,in timp ce canta,isi ridica mana dreapta,a carei degete vibrau,fiind expresia unei alte vibratii-interioare,apoi felul cum isi privea membrii orchestrei cantand.Concertul a fost incheiat cu melodia Kalashnikov,spectatorii fiind,demult, in picioare,dansand cu mainile pe sus.
Goran are 60 ani, este insurat, are 4 fete si o nepoata, toti traiesc in Paris, unde a stat artistul in exil o perioada.

Emotiile de la concerte deosebesc o zi de alta,iti fac viata mult mai intensa,pentru ca pana la urma,emotia e tot ce conteaza,ea face posibila intiparirea unui eveniment,unei intamplari, in minte,care si va face,ulterior,obiectul unei amintiri.Prin urmare,amintirile conteaza.La aproape 22 de ani,momentele ramase in minte sunt cele in care ascultam muzica,dansam,radeam,cantam...Aniversarea de la 16 ani,de exemplu,mi-a ramas in minte,pentru ca era prima oara cand ma imbatasem.Nu intelegeam de ce atata galagie si mi se parea ca vorbesc toti fara sa se-asculte unul pe altul,acum presupun ca erau si ei la fel ca mine,beti.

Cred ca cu cat mai multe amintiri ai,cu atat mai intens traiesti,iar ajuns carunt tot din ele traiesti.

La multi ani,Ana!Te iubesc.


Asculta mai multe audio Muzica

2 comentarii: