vineri, 6 august 2010

Celentano al nostru

Prin clasa a 5-a, pe vremea lui Petru Lucinschi, presedintele Basarabiei din '96 pana in 2001 si "omul Moscovei" cum era numit, aveam in casa opaituri si multe lumanari.Asta pentru ca in fiecare zi de la ora 17 pana la 19, alteori chiar si in alte ore ale zilei se lua curentul.

Aveam vecini de treaba, majoritatea moldoveni, de profesie medici, platiti foarte rau si tratati la fel de rau, care si-au vandut casele si s-au mutat in Romania,au luat-o de la capat acolo,placut mirati de stima acordata de oamenii de-acolo constienti ca profesia de doctor este una nobila si grea, si-au construit case, si-au invatat copiii, iar cand fac vizite in Basarabia devin nostalgici,pentru ca...
Imagineaza-ti ca ai o viata fericita acolo unde te-ai nascut, ti-ai construit o casa exact asa cum o vroiai tu, cu prispa, cu tot, ti-ai luat caine jucaus si pisica curva si ti-ai plantat pomi de ciresi si prasad, te-ai facut cu trandafiri rosii si gladiole in fata casei, ai familie,ai vecini...si in scurt timp toate astea incep sa-si piarda din valoare, pentru ca cei mici iti cer bomboane, iar tu nu ai bani, nici paine sa le dai, pentru ca iti vine nenea cu factura de gaz, iar tu nu ai cu ce s-o platesti...si-atunci iti iei lumea in cap, scoti casa la vanzare, vin cumparatori, care decid ca nu mai vor trandafiri si gladiole in fata casei si nu le place nici prispa, iti dau banii,le dai casa, iti iei familia si pleci, undeva unde va trebui s-o iei de la inceput, sa-ti faci o casa, care n-o sa semene niciodata cu cea pe care ai avut-o si poate ca nici loc de prispa n-o sa ai si nici vecini care sa te cheme in ospetie atunci cand se ia curentul, pentru ca, culmea, acolo nu se ia curentul...
Inainte sa ne plece vecinii, erau invitatii nostri la jucat carti, sah sau dame, sau la ceai, cateva ore, iar indata ce se facea lumina, fiecare se intorcea la casa lor, barbatii la televizor, femeile la bucatarie, iar copiii la facut temele.
Acum 4 ani, vecinii nostri plecati ne-au vizitat.Din dor si durere si-au cerut voie de la noii stapani ai casei s-o vada, sa-si aduca aminte ce-a fost...intoarsa Nadejda avea ochii inlacrimati si ii spunea mamei ca "au daramat aia,au schimbat aia",dar ca "au grija de casa"-ca o consolare.Ma gandeam atunci ca trebuie sa fii sadist al propriului tau suflet sa ceri sa vezi casa in care ai trait, constient ca te va demoraliza.
Atunci isi avea debutul Ion Suruceanu, numit "Celentano al nostru".Nascut in satul Suruceni,raionul Ialoveni.Un barbat cu sarm, care cucerea inimile femeilor cand aparea pe scena la costum si in palarie cantand "Sa ma crezi dar imi pare rau/Stau de vorba cu chipul tau/Iarta-ma si nu ma ierta/Uita-ma, uita-ma, nu ma uita!".Atunci nu intelegeam simpatia mamei fata de el, acum o inteleg.Poate oi fi de moda veche,dar el chiar merita sa fie apreciat,fiind printre putinii artisti pe care ii avem in Basarabia.



Melodia "ce seara minunata" imi aduce un zambet naiv pe fata.De altfel,versurile sunt ale lui Grigore Vieru.Oare nu-i frumoasa piesa?


Asculta mai multe audio Muzica

3 comentarii:

  1. Tipul avea succes de la palarie? Un fel de Michael Jackson deghizat..asa:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Haha,nu..Palaria era doar un atu.Vocea imi place!

    RăspundețiȘtergere