duminică, 15 august 2010

Sweet sunset

Astazi mi-am dat seama de ce serviciile fotografilor sunt scumpe.Desi extrem de placuta,munca asta este istovitoare.Dupa o ora de facut poze incontinuu,am ascuns aparatul in geanta si m-am indreptat spre casa.Nu mai puteam sa fac poze, si nici sa ma concentrez.In afara de picioare,cei mai obositi imi erau ochii.Si asta dupa doar o ora.Dar a meritat.Oraselul meu nu este frumos, dar cel mai frumos lucru pe care il are este asfintitul.

In fotografie inca sunt la inceput si inca mai descopar, dar in seara asta am facut cea mai frumoasa poza de pana acum.Cel putin eu o consider primul meu succes in fotografie.Am facut-o si imediat dupa am exclamat "wow" si am simtit cum creste serotonina in sange.Asta si alte poze ale orasului Ocnita (printre care si un vanator, cu care am avut o conversatie scurta care a inceput cu "a cui esti?" (intrebare fireasca a inceputului unei discutii cu un necunoscut intr-un orasel mic/sat),a continuat cu mine intrebandu-l daca pot sa-i fac o poza,la care el a afisat tantos un zambet si pusca-i,si la intrebarea "ce vanati?" mi-a raspuns "rate")mai jos:










2 comentarii: