miercuri, 31 martie 2010

It's so sensational!

Ma simt senzational,de 2 zile incoace.

Nu ma mai doare nimic,nu stiu pentru cat timp,dar traiesc momentul.

Am chef de multe.

Imi plac bursele de valori.Nu si riscul.

Nu mai am bani,dar in schimb mi-am luat carte.Deci,sunt investitor.Investesc in mine:)

Mi-i dor de casa,si,da,abia astept sa ma car din Galati,desi cand voi ajunge acolo o sa-mi fie iar dor de Domneasca si Bravu.Mi-i dor de Bumbu,cainele meu,sper ca nu m-a uitat.

Zambete si voie buna!

duminică, 28 martie 2010

Only you know me...

E cana plina cu ceai verde cu lamaie,mi-au mai ramas putine M&M-uri,2 rosii,2 galbene,1 verde si 1 maron.Alea albastre au plecat rapid,imi plac cel mai mult,sunt cele mai atragatoare.Acum am doar una mare rosie.Nu mai e nici asta.A fost cea mai savurata,ca orice altceva ce e ultim...

A trebuit sa schimb un bec,pentru ca,desi as prefera sa stau in intuneric,nu vad ce scrie pe cursuri.

Miroase a iarba plouata,am deschis geamul mai tare cu gandul sa inghet bine.Am inghetat.Dar e tot deschis...

Killing me softly de Fugees e piesa zilei de azi.Frumooooos!


Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 27 martie 2010

Nu azi..poate maine...

Azi e una din zilele alea care ma face sa zambesc anemic si fara stralucire in ochi.Am avut o tentativa de a tine post,dar n-am rezistat mai mult de 2 zile si pastele cu cascaval gatite de Vio o sa-mi aduca mare placere.Gandul ca va trebui sa spun unui preot cu ce-am pacatuit imi provoaca neliniste,asa ca mai aman un pic,cu mare rusine.

M-am trezit intr-o stare de oboseala,de parca m-ar fi batut cineva.Am renuntat la cafea.Relatia dansei cu mine e complicata.Ne iubim si ne uram totodata.
L-am ascultat pe Mircea Badea la Zu si m-am intristat mult cand o femeie somera,singura si cu 2 copii i-a cerut acestuia enciclopedia Britannica.Ma intrista disperarea.

Daca tot ziua e pe sfarsite si zambetele si voia buna nu vin,poate pentru ca nu sunt primitoare azi,avem in plan sa tipam si sa tremuram la un horror-Fobia 2.Daca to e rau,sa fie rau.

Asteapta proiecte,mult lucru si cursuri de citit,dar...mai asteptati...nu ca n-as vrea,dar nu pot,poate maine...

Nici macar chef de Michelle a lui Donalds nu e,ceea ce spune multe..


Asculta mai multe audio Muzica

joi, 25 martie 2010

La tatzi ni-i greu..

E multa lumina,e cald si totusi sunt rece...

Mi se pare mie sau criza asta,de ce ordin o fi ea,a fost crunta cu multi din noi si poate c-o meritam,ca pana la urma tot nimic n-am invatat din ea.Tot stau pe principiul ca lumea e condusa de o mana de persoane,care dicteaza cum si ce trebuie facut sau poate chiar de o singura persoana,si,normal,vad ca nu poti sa investesti incredere intr-o singura persoana,alta decat tine(am aflat recent asta).E atat de mare discrepanta dintre cei bogati si saraci,clasa medie nu are incotro,trebuie sa treaca intr-una din cele doua,nicidecum sa fie mediu.Nu poti fi mediu,nu poti fi cu toti.

Acuma caut si eu diverse scuze,precum PIB-ul si rata somajului,pentru cei care am devenit extrem de irascibili si "stresati"(ce ma enerveaza cuvantul asta).Au trecut bunicii nostri si prin razboaie si prin foame si nu au ramas atat de iritati,si noi ne plangem acum ca nu ne ajung bani de un Rolls-Royce.Pai,draga,daca ne-am stabilit obiective mari?Da la ce iti trebuie asa masina?Ca e misto?

Cine nu se adapteaza-moare.E foarte simplu.Pai daca renunti sa fii jmecher,tata?Pai
Mai zambesc?Zambesc e putin spus.

joi, 11 martie 2010

Azi hipersensibili,maine total nepasatori..

Deseori ma gandesc la lucrurile care includ un “si daca...?”intr-o multitudine de contexte care de care mai ciudate,unele chiar banale.Viata asta este plina de alegeri,de drumuri,de riscuri si odata ce ai intrat in joc nu mai poti sa pui “pauza”,nu mai e ca un tren din care poti sa evadezi la urmatoarea statie.Dar cum ar trebui sa stim ce e corect sa facem si ce nu?De unde stim care sunt cele mai bune alegeri?

Toata “filozofia” asta nu priveste alegerea unui trench sau a unei perechi de pantofi,care nu ne influenteaza viata pe termen lung.In viata avem alegeri mult mai importante de facut.E adevarat oare ca odata ce ai facut o alegere e prea tarziu sa mai schimbi ceva?Aud fara sa vreau in spatele meu in transport o femeie vorbind la telefon care dupa o tacere relativ lunga ajunge la concluzia ca “vezi cum e viata asta dura,poti sa pierzi intr-o secunda,daca nu esti atent, totul…”Are oare dreptate?Sunt convinsa ca,de cele mai multe ori, meritam ceea ce ni se intampla,caci asta e rezultatul unei alegeri facute de noi,si aici nu intereseaza absolut pe nimeni in ce circumstante ai aruncat zarurile.

Suntem bantuiti de atatea “as fi putut”,”ar fi trebuit”,”as fi vrut” dupa ce am facut o alegere,insa la momentul cand puneam in joc viitorul nu era nimeni care sa ne spuna cum sa procedam.Nu sunt indicii in momentul cel mai important.E ca un examen,insa un examen dur,in care nu-ti mai sopteste nimeni.Si asa cum notele,de cele mai multe ori,nu denota realitatea,asa e si rezultatul alegerii facute,sigur vor exista rezerve si sentimentul “as fi putut sa fac mai bine,ar fi trebuit sa fac altfel”.E si mai rau atunci cand suntem fugariti prin viata de regrete.Pierdem atata timp analizandu-le si ele ne ocupa viata.Practic cea din urma,prin absurd,ar putea sa ajunga sa fie numita “Regret” si nu “Viata”.Caci daca stam sa ne gandim,nu prea avem timp de regrete,avem atatea de facut,atatea de simtit,lacrimi, zambete,dezamagiri,pasiuni,toate sunt pe lista “de trait”.

Asteptam sa intru la medicul de familie pentru a ma plange de avitaminoza de primavara,si,fara sa vreau,ma prind ascultand discutia celor doi vecini aflati la pensionare despre viata,despre “cum ne-au mutat”,despre “1965,cand s-a revarsat Prutul” si despre “cat de rapid a trecut totul”.Concluzia facuta de una din femei “cand esti tanar,iti pare ca ai tot timpul din lume” m-a facut sa-mi ridic privirea clara spre ea si sa descopar ca si dinsa isi atinteste ochii inconjurati de riduri catre mine si cu o privire inteleapta si un pic invidioasa ma asigura ca asa este si ca nu e motiv de indoiala.Oarecum incapatanata imi retrag privirea,fiind sigura ca totul abia incepe.Mai trec ceva ani si iar ajungi sa te consolezi cu “totul abia incepe” si “o sa mai fie”.Si,uite-asa,te tot hranesti cu incurajari si uiti sa dai startul,de fapt…uiti sa traiesti.

...Azi vreau sa-mi justific iritarea si hipersensibilitatea prin vreme,cand de fapt exista alte cauze.Nimic nu-mi e pe plac si toate ma deranjeaza.Aproapte toate.Uitam sa comunicam.Uitam sa ne daruim zambete si priviri luminoase.Uitam sa ne spunem anumite lucruri,doar pentru ca simtim ca efectul nu va fi acel asteptat.Ne doboara astenia si refuzul de a ne adapta.Dam vina pe parinti pentru esecurile proprii.Dam vina pe guvern pentru lipsa sanselor de a ne afirma si pe tara si orasul in care traim pentru ca ne impune limite.Dam vina pe trecut,cautam incontinuu scuze.Ne simtim oarecum amenintati de provocarile pe care ni le rezerva viitorul.Preferam sa ne ascundem in fata monitorului strajuit de cactusi,decat sa ne dam intalnire pe strada cu parfum de tei adevarat.Ne amuza un simplu smiley facut cu tastatura si dialogul ne e compus din fete galbene,care rad sau plang,ne fac din ochi,viseaza sau chiar bat din palme.Mi-as dori macar pentru o saptamana sa ne intoarcem la "fara telefon,internet,televizor",cred c-ar fi mare placerea de a deschide o scrisoare si de a chicoti pe seama scrisului,placerea de a mirosi parfumul mainilor trecute pe foaie...Sa schimbam vorbitul la telefon cu contactul direct,cu jocul privirilor si al atingerilor adevarate.Sa nu ne mai uitam la prostiile de la televizor si sa nu ne mai holbam atita in monitorul calculatorului,ci sa ne jucam cu natura,cu animalele si sa citim carti..sa zambim cu adevarat,sa plangem cu adevarat,sa batem din palme cu entuziasm adevarat...SA TRAIM cu adevarat...


Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 6 martie 2010

Scrieri care inspira si muzici care alina..

Nu stiu daca ai avut vreodata sentimentul ca ai atatea de spus si atatea ganduri te macina,dar,in acelasi timp,cand vine vorba sa le scrii sau sa le spui,nu mai gasesti nici un cuvant.

Astazi am ajuns,pentru a nu stiu cata oara,la concluzia ca sunt atatia oameni destepti pe lumea asta,pe care merita sa-i asculti si care merita sa fie auziti.Fiind o admiratoare de-a lui Mircea Badea,caci ador oamenii sarcastici,un pic chiar cinici si care au si simtul umorului,am dat si eu de blogul lui Paul Radu Mircescu http://pmircescu.blogspot.com/ ,in blogroll-ul lui Mircea Badea.

Nu stiam cine este si ,sincer, nici nu m-a interesat,pentru ca ii "sorbeam" postarile si "pluteam" in muzica ce insotea scrierile si imi placea la nebunie cum gandeste si simteam ca nu imi ajunge timp sa-i caut pe google numele,s-apoi pana la urma ce conteaza cine este?

Nu stiu cat timp exact am petrecut citindu-l si ascultandu-i muzicile dar cand m-am uitat pe geam am vazut ca e intuneric afara,realizand ca iar am stat la calculator mai mult decat trebuia si ca nu m-am tinut de promisiunea data mie ca "de maine inchid calculatorul si il pun in dulap".Cit tot il citeam,ma gandeam eu ca asta o fi un alt Mircea Badea,un Mircea Badea care mai uita din cand in cand de preocuparile legate de Romanica.

Dupa ce i-am citit si ceva comentarii,mi-am dat seama ca e ceva la mijloc si ca lumea,intrigata,tot ghiceste cam cine e cel care scrie.De unde si pana unde am ajuns sa aflu si eu ca numele PRM e de fapt un pseudonim.Nu stiu cine e,dar important e ca imi place si o sa-l urmaresc de acum incolo.You made my day!

Se pare ca iarna e incapatanata.Imi place ca are personalitate,are caracter si tot se mai intoarce, ca detectivul ala,Colombo,la care ne uitam cu toata familia cand eram mica...Mi se pare cateodata foarte urat felul in care ne comportam cu anotimpurile.E paradoxal cum asteptam atat de mult un anotimp,s-apoi cand asta vine in toata splendoarea sa,noi brusc ne exprimam "doleanta" c-am vrea un altul.Si cred ca anotimpul care sufera cel mai mult e iarna,si chicotesc bine cand "isi arata caracterul" si are mereu "nelamuriri" cu noi...

UPDATE:e a lui Mircea Radu daca mai sunteti curiosi sa aflati.Un amalgam de sentimente am cand il citesc si-mi place.