duminică, 5 decembrie 2010

Mosule, un caine daca se poate...


Daca pana acum mi-am dorit sa stau singura, acum pretentiile s-au mai inmultit. Mi s-a pus pata.Vreau un caine. Un cocker spaniel. Abia astept sa fiu fata cu cainele, sa-l scot mandra la plimbare si toata lumea sa-i zambeasca si sa-i faca complimente, iar el sa mearga tantos inainte.

-La Nomi se mai nasc caini ca Jerry?
-Da
-Vreau si eu.
-Da ce ti-o stat?
-Vreau un caine.
-Esti sigura?
-Da
-Mai gandeste-te.Cu asta n-o sa ai nici bani, ca crapa tot, si nici liniste, ca nu sta locului.
-Ap' atunci mata.Vreau o jivina ceva.
-Ia-ti un pestisor.
-Un pestisor nu-l poti plimba.
-Un hamster.
-Nu-mi plac rozatoarele.
-Dezbate-i dintii atunci.

-Ia-ti un caine mic, glamurnii.Are la noi vecina de la 7, ii caine si el, mic, da' caine.
-Da, sa se uite lumea si el si sa zica ca-i frumos.
-Da unde ai sa-l tii?
-La primavara, cand se muta Dragos.
-Mai bine faceti-va un copil.E cam tot aceeasi.
-Un copil nu-l poti plimba deodata, trebuie sa astepti pana pe la vreun an, doi, pana atunci ii cacacios.
-Tu, mai in scurt, n-ai cu cine te plimba.
- ...
-Gaseste un Dragos in Cluj.
- ...
-Doar pentru plimbat asa.
-...
-Dar cand se muta Dragos?
-In primavara.
-Daca vine, o sa-l plimbi pe el atunci.Cred ca pana atunci ti-o trece dorul de caine.Vezi si tu.
-Ma intrebam oare ce-as vrea de la Mosu'
-Un ren!
- :)
-Ce face Anica?
-Invata o poezie pentru maine.
-De-a lui Grigore Vieru?
-Ilie Mirea.
-Contemporani.
-Cred.

marți, 9 noiembrie 2010

De la foarte bine-n sus

Inca ma mai trezesc dimineata cu senzatia de "unde sunt?", semn ca toata povestea asta Cluj, Galati,si din nou Cluj m-a cam epuizat.La unele capitole este asa cum m-am asteptat sa fie, la altele nu. La facultate trebuie sa vorbim doar in Engleza si imi displace accentul american. Inca trebuie sa invat sa fiu toleranta cu unii oameni sau...nu. Orasul este frumos, cu lume grabita dimineata, dar in general linistita. E cam liniste.Desi are multi studenti, orasul nu-i deloc obraznic.

Pentru ca interactionezi cu oamenii, ca altfel n-ai cum si asa e normal, ai zile bune si zile proaste.Si-atunci,in vreuna din zile proaste ridicand gafaind dealul pe Babes spre camin, ma prind gandindu-ma ca toate astea-s maruntisuri pe langa cat de mult iubesc si cat de mult sunt iubita.

Nu mai tin minte unde am citit despre cum sa poti sa lasi sau nu anumite lucruri sa-ti influenteze viata. Era un sistem de zece..ore, luni si ani. Ca exemplu, daca o tampita colega de camera sau facultate sau de munca te supara cumva, trebuie sa te gandesti in ce masura asta iti va afecta viata ta in 10 ore.Dar in 10 luni?Dar in 10 ani?Doar daca realizezi ca ceea ce-a facut iti va afecta viata si in 10 ani, atunci merita sa te intorci si sa-i afumi vreo doua palme, eventual s-o tragi de par si ce alte scenarii grozave mai ai in minte. Daca e vorba de 10 ore, atunci las-o sa traiasca.Si asa trebuie sa faci cu orice altceva, fie ca e vorba de o decizie importanta sau de o banala situatie.

Am o matusa de-a unei verisoare aici, o femeie extraordinara, care poate sa-ti coloreze in frumos o zi.Prima oara cand am vizitat-o a fost intr-o duminica, in a doua saptamana in Cluj. Locuieste intr-o casa luata de la niste evrei, tipuri de case vechi la sol, curte comuna pentru trei sau patru familii. Nu mi-a luat mult pana s-a gasesc, era in zona centrala, mi-a deschis un barbat, m-a aparat de catelul care "nu musca, nu-ti fie frica", am vazut o placuta veche pe usa pe care scria Elena Popovici, nume tipic romanesc.Femeia mi-a spus din start "sunt surda, chioara si schioapa, asa ca va trebui sa ai rabdare". Mi-a facut o cafea din care ma fortam sa sorbesc, pentru ca era foarte dulce,cand am renuntat mi s-a replicat "hai da-o toata pe gat, ca n-o sa-ti fie nimic".Vroia sa-mi ghiceasca. Daca stiam, sigur o terminam mai repede, pentru ca atunci cand vine vorba de ghicit si tot soiul de jocuri din astea, devin foarte nerabdatoare si entuziasmata.Am povestit ceva timp,iar la sfarsit mi-a spus "sa nu-mi spui multumesc, ca nu se spune".Am povestit despre Cluj, despre Romania, despre politica si altele, iar concluziile ironice, alteori serioase erau "toate bune si frumoase" si "de la foarte bine-n sus", expresii indragite si preluate de mine.Chiar, ar trebui s-o vizitez in una din zilele urmatoare...

Piesa asta imi aduce aminte de Casa Veche si de tine.E asa optimista.Mai tii minte cand am ascultat-o de 2 ori consecutiv?

Paul McCartney - Hope of deliverance

Asculta mai multe audio diverse

duminică, 17 octombrie 2010

Mi-i dor și-aș fi...

In Clujul asta cu ceata mi-i si mai dor de tine...

Imi placea sa te astept sa vii de la munca
uneori veneai mai devreme, pentru ca eram eu acasa
tresaream cand auzeam soneria si cand veneai direct la mine
nici nu te descaltai,sa ma pupi, sa ma intrebi ce-am facut toata ziua

Mi-i dor sa-ti stau in brate, sa te cert ca fumezi si, totusi, sa te cuprind
strans, ce fericita ma simteam atunci

Mi-i dor sa iesim ametiti de coniac si dragoste din bar, eu sa vreau acasa sa te dezbrac sa te tot sarut, iar tu sa vrei si in alt local, sa-mi spui "hai mai,tu doar stii ca te iubesc", sa razi pana si tu de metoda ta de convingere

Te-am iubit cand ai iesit vineri cu Marian si m-ai chemat sa vin si eu, si bine ca m-ai convins sa vin, si te-ai cam imbatat, iar dimineata te durea capul si ai zis ca vrei portocale si nu aveam, si morocanos ai spus sa caut in frigider, am mers sa cumpar, iti curatam portocala si ti-o dadeam felioare, iar tu miroseai si a portocala si a alcool, si te iubeam si mai mult atunci.Te certa si mama ta, si eu nu te certam, ca doar te durea capul, si parca simteam ca vrei sa spun si eu ceva in loc sa te privesc zambind si sa ma gandesc la cat de mult te iubeam atunci

Si mi-ai placut cand mi-ai spus "Alina!" de parca urma sa-mi spui ceva grav, cand a urmat primul "te iubesc", iar eu deja stiam ca ma iubesti, de fapt, simteam

Mi-i dor sa ma uit la tine cand spui un banc pe care-l stiu deja, dar nu-ti spun, ci te las sa-l duci la capat, ce-mi place cand povestesti, te-as asculta o viata...
imi place ca stii sa ma si asculti si stiu ca si intelegi ce spun, chiar si atunci cand nu stiu nici eu cum sa povestesc si-mi spun "ce proaste mai suntem noi, femeile"

Imi place cand ma salvezi de marginea patului, ca mereu dorm spre margine, iar tu vii si ma cuprinzi, ma tragi spre tine, de parca ti-i frica sa nu patesc ceva, parca te iubesc mai mult atunci

Imi plac degetele si unghiile tale, le-am observat inca din prima seara in Casa Veche, mi le si imaginam pe talia mea.Imi place sa stiu ca nu ai nevoie sa fiu doar teoretic langa tine, ca vrei sa-ti ingrijesc unghiile, iar la sfarsit sa pun multa crema peste mainile tale si tu sa-mi iei si mainile mele intr-ale tale si sa ni le mangaiem unul altuia...si ma gandesc ca usor mai e sa ma faci fericita

Mi-ai placut la despartire, cand eram in taxi spre gara,
tu te uitai atent la drum, iar eu la tine si ma tot gandeam "cat il iubesc"
iar la gara am inceput sa plang "in 2,3 saptamani vin la tine, scumpo" mi-ai zis
si ca sa evit momentul ala patetic te-am rugat sa pleci, si parca te-am iubit si mai mult cand m-ai ascultat si ai plecat...in ploaie...apoi trenul a pornit
si priveam picaturile de ploaie grabite pe sticla geamului ca niste spermatozoizi,iar eu ma gandeam "unde naiba plec?"...

marți, 21 septembrie 2010

Frenetic continuare

-Ioana.Si acum imi staruie in minte imaginea ei disperata, tipatul strident, lesa in mana dreapta, masina grabita si pata de sange amestecata cu blana pe sosea.Locuia singura intr-o casa imensa, iar cainele Lemi era tot ce conta pentru ea.Dupa moartea sotului, care a murit lovit de un sofer grabit, foamea lui Lemi a ridicat-o din pat, bucuria si recunostinta cainelui cand si-a vazut farfuria plina a facut-o sa-si dea seama ca va trebui ori sa ii deschida usa cainelui si sa-l trimita la un nou stapan ori sa devina responsabila ,tocmai pentru ca nu-si poate tine catelul inchis atat cat ar fi vrut si ea sa stea inchisa - o viata…Asa ca l-a scos la plimbare, pe strazile uracioase, care altadata erau obiectul admiratiei, strazile care aveau sa ii ia si ce ii mai ramasese, si, culmea, in acelasi mod.Se gandea ca Dumnezeu avuse planul s-o ia pe ea, dar a ochit gresit, si ca data viitoare sigur se va mai gasi o masina care s-o lipeasca si pe ea de asfalt.
Cand am ajuns la ea acasa, am facut dragoste cu ea.Apoi am intrebat-o cum o cheama.Mi-a spus Ioana.I-am spus David.A zis ca am un nume biblic.Am tacut.Mi-a spus ca nu vrea sa traiasca.Am plecat, iar a doua zi dimineata i-am adus un catel.Roscat,jucaus si cu urechile lungi, cumparat de la o tiganca cu 10 lei,atat cat sa isi ia tigari, desi era evident ca cainele era de rasa si probabil furat.I-am spus ca este cainele meu si ca am nevoie de cineva ca sa-l tina o saptamana, pentru ca chiriasa m-a prins cu cainele in casa, desi imi interzise de la inceput.A refuzat, i-am zis ca am incredere in ea, si ca o sa vin in fiecare zi sa ii vad pe ambii.A doua zi am gasit-o pictand, daca se poate numi ceea ce facea pictat.Isi cufunda mainile in vasele cu vopsea de pe podea si apoi si le scutura pe panza, lasand culorile sa-si croiasca singure drum.Era atat de frumoasa si atat de…colorata.Atunci i-am spus ca vreau un copil cu ea.
-De ce nu i-ai spus direct ca o iubesti?Ca vrei sa ai un copil cu ea sau ca o iubesti, semnificatia e aceeasi, singura diferenta e ca prima te expune atat cat vrei numai tu.
-Maria, cam ce e iubirea pentru tine?Si cand se termina?
-Iubirea e ca si cum ai asculta muzica, o casca la unul si o casca la celalalt, ambilor le place, stau apropiati ca nu cumva sa o ia razna unul cu ambele casti si sa-l lase pe alalalt fara melodie.Atunci se termina si iubirea, cand nu vor sa asculte aceeasi melodie, cand nu mai pot sa traiasca acelasi sentiment.
- Ioana imi spunea mereu ca oricat de mult am incerca sa inlocuim persoanele care nu mai fac parte din ceea ce se numeste viata, nu va mai fi acelasi lucru;ca nu pot sa ii aduc un caine strain si sa o determin sa il ingrijeasca ca si cum ar fi al ei.Intelegeam ca prin asta a vrut sa imi dea de inteles ca oricat de mult as incerca sa ma implic in prezentul ei, cainele meu nu il va inlocui niciodata pe al lor, respectiv eu nu ii voi inlocui niciodata sotul.Nu am incercat sa o fac sa-si uite trecutul, pentru ca ar fi fost stupid.In filme cel deceptionat aduna toate lucrurile persoanei care nu-i mai e alaturi, trece nostalgic printre ele, apoi le arunca, crezand ca astfel isi poate arunca si amintirea.Ce patetic e sa iti propui sa uiti pe cineva care ti-a fost drag, chiar daca ati sfarsit prin ura sau indiferenta.Faptul ca prezentul ti-i cu alti oameni, nu inseamna ca trebuie sa uiti cu cine ai trait tristete si bucurie, pasiune si extaz.Cu fiecare din acei oameni ai avut un tumult de emotii, iar amintirea acestor emotii e tot ce conteaza atunci cand esti gata sa mori.

VA URMA


Jon Secada-Just another day
Asculta mai multe audio diverse

miercuri, 1 septembrie 2010

Frenetic continuare

-Unde-i David?
-Ne cunoastem?
-Da, am fost acum 2 zile pe-aici.
-Multe femei au fost acum 2 zile pe-aici.
-Unde-i David?
-Cum arata David?Cat de mult i-ar placea aici, presupun ca nu locuieste aici.Si, nici nu sunt sotia lui.Esti tu?
-As vrea eu.
-Stii sa gatesti?
-Ce treaba are asta cu casatoria?
-Asta am intrebat-o si eu pe o domnita de 11 ani.Mi-a zis "Ca sa aiba energie sa te tot sarute, trebuie sa ii faci cafea, si, cateodata, cartofi prajiti".
-Simplu, se stie.Stiu sa fac cartofi prajiti.
-Atunci il poti lua de barbat.
-Daca il gasesc, evident.
-Si ce faci daca afli ca nu ii plac cartofii prajiti?Te reprofilezi?
-Ar trebui s-o intrebam pe micuta.
-Pun pariu ca va raspunde "Atunci va trebui sa gasesti unul caruia ii plac".

Zambesc

-Poate vrei sa bei ceva?
-Gin cu tonic.Cum te cheama?
-Maria.
-Liza.
-Incantata.
-Ar fi bine sa spunem asta dupa o perioada de timp.E ca si cum ai intalni un urs, i-ai spune "bucuroasa", iar in doua minute asta te mananca.El sigur ar fi bucuros.
-Nu trebuie sa fim mereu precauti.Daca am controla de doua ori usa la iesire, s-ar putea sa treaca cineva pe langa scara ta fara sa-l intalnesti.Te-ai priva atunci de posibilitatea de a te gandi ranjind multumit ca la o comoara "Daca ma opream la usa, nu il mai intalneam pe Ion".Poate ca Ion e doar un betiv, care trece in fiecare zi pe langa scara ta in drum spre bodega.Dar poate s-ar lasa de baut si ar deveni un bun arhitect, daca tu nu ai mai controla obsedat usa.
-Pentru unii oameni merita sa zabovesti la usa, ca sa nu iti para rau eventual ca nu ai facut-o.
-Nu cred ca ti-ar placea daca ar gandi si despre tine cineva astfel.
-Gandesc deja.I-am sufocat pe multi cu iubirea mea exagerata.
-Iubirea nu poarta superlative."Te iubesc mult" e o repetitie, care devine obositoare in timp, tocmai pentru ca va trebui sa inlocuiesti mereu cuvantul "mult" cu altele care vor exprima un grad tot mai inalt de intensitate.La un moment dat o sa obosesti si o sa renunti.Si atunci totul se va termina, paradoxal, tocmai pentru ca....ai iubit prea mult.
-Banuiesc ca ai iubit?
-N-am iubit.
-Dar ai iubit?
-Am iubit.
-Si il iubesti?
-Nu stiu.
-La intrebarea asta se raspunde ori cu "DA" ori cu "NU".
-Daca nu ai avut schizofrenie niciodata, nu ii stii simptomele.
-Am auzit asta la David.I-am spus ca-i prost.
-Probabil de asta il cauti tu pe el acum, si nu el pe tine.

VA URMA


Asculta mai multe audio Muzica

luni, 30 august 2010

Frenetic

-Hey,baby!50 de cea mai ieftina vodca, te rog.
-Ce faci, Davide?
-Nu ai atata timp.
-Nu am intrebat daca ai nevoie de timp.
-Mereu te intereseaza ce fac eu...
-Nu, dar dupa bautura solicitata imi cam dau seama cum sta treaba...
-Poate nu am bani.
-David n-are bani - nu bea vodca ieftina, nu bea deloc.
-David nu mai e David.
-Aseara David era David, a baut whisky, a flirtat cu mai multe femei, inclusiv si cu mine, a luat-o acasa insa pe una.
-Normal, ca doar n-aveam sa le iau pe toate, cat or fi fost ele de dragute.
-Ma mira.
-Da, si pe mine ma mira ca imi astept bautura si inca nu e.
-Scuze.Am si uitat.
-Voi, femeile, uitati de multe cand aveti in fata un barbat.
-Si voi, barbatii, nu?
-Nu sunt gay.
-Stii la ce m-am referit.
-Da,si voi, femeile, credeti ca noi mereu stim la ce va referiti voi.
-Unde ai dormit aseara?
-Ne-am casatorit cumva?
-Da, dar nu-ti aduci aminte, pentru ca, probabil... erai beat.
-Disperato...

Zambesc.

-De fiecare data cand ma simt mizerabil, trebuie sa beau alcool de cea mai proasta calitate.
-Da, pentru ca simti ca trebuie sa te pedepsesti cumva pentru propria prostie.
-M-ai facut prost.
-Nu...da.
-Esti o finuta.

Zambesc.

-De cat timp sta femeia la masa din coltul de langa fereastra?
-De 2 ore.Dar nu sta mai mult de 3 ore niciodata.Vine la 9, bea de fiecare data coniac, cu ochii tintiti la ceas, iar exact la 12 se ridica si pleaca.La plecare imi spune mereu "sunt obosita,dar vin si maine".Nu incerc sa port o conversatie cu ea, e prea misterioasa ca sa incerc sa o cunosc.Unele lucruri sunt mai frumoase de la distanta,suspansul continuu e intrigant.Si-apoi cine stie daca imi va placea raspunsul.Eu vreau sa imi ramana in minte asa cum cred eu ca este.Nebuna.
-Ai iubit?
-N-am iubit.
-Dar ai iubit?
-Am iubit.
-Iubesti?
-Nu stiu.
-La intrebarea asta se raspunde ori cu "DA" ori cu "NU".
-Daca nu ai avut schizofrenie niciodata, nu ii stii simptomele.
-Dragostea nu e ca schizofrenia.
-Dar poate deveni.

VA URMA


Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, 25 august 2010

Azi vrem sa fim independenti...

Pe data de 27 august 1989 a avut loc la Chişinău cea mai mare demonstraţie din istoria Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti. 750000 de cetăţeni sovietici – după aprecierea săptămînalului “Literatura şi Arta” din 31 august 1989, care numeşte această manifestaţie “Marea Adunare Naţională” – s-au adunat în centrul Chişinăului pentru a cere Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, care urma să-şi înceapă sesiunea în 29 august, adoptarea legii despre proclamarea limbii moldoveneşti ca limbă de stat a republicii, recunoaşterea identităţii acesteia cu limba română şi trecerea la alfabetul latin. A fost un tur de forţă a mişcării naţionale moldoveneşti, dacă ţinem seama că întreaga populaţie a Republicii era puţin peste 4 milioane de persoane.

“Marea Adunare Naţională” de la Chişinău s-a desfăşurat într-un climat tensionat. Cu puţin timp înainte izbucniseră greve în mai multe întreprinderi pentru a protesta împotriva declarării limbii moldoveneşti ca limbă oficială şi a cere ca acelaşi statut de limbă oficială să fie dat şi limbii ruse.

“Ziua ce va lumina un veac” numea “Literatura şi Arta” ziua de 27 august 1989, cînd moldovenii basarabeni şi-au manifestat voinţa de a fi stăpîni la ei acasă.2 ani mai tarziu,dupa puciul de la Moscova,a avut loc proclamarea independentei Republicii Moldova.

Ma gandesc uneori ca ne-am programat creierul sa vada doar uratul, criticat papagaliceste de indata ce e detectat.Trecem cu vederea putinul frumos, care inca mai staruie in ochii nostri. Tanjim toata viata dupa peisaje straine, uitand ca locurile frumoase sunt cateodata chiar sub nasul nostru. Nu resping ideea de a calatori si a vedea locuri frumoase, dar daca totusi suntem "infectati" de atat de mult urat, cum de nu ne capteaza atentia putinul frumos care evadeaza uneori din sita banalitatilor?

O mostra de frumos.Faptul ca traim intr-o tara saraca financiar e o scuza ipocrita pentru ca nu suntem in stare sa avem un spirit bogat.Urmariti atent dansurile astea.Samba, rumba, salsa - toate se odihnesc in colt pe langa dansurile populare romanesti.Poate ca e egoism patriotic, dar chiar avem frumos...

marți, 17 august 2010

Presupuneri

Cred ca inteleg gresit termenul de prietenie.Mi-am adus aminte de o scena din "Sex and the city" cand prietenul lui Carrie aduce niste marihuana si o fumeaza impreuna, iar cand ii prind parintii baiatului cu iarba in casa si il intreaba cine a adus-o,el da vina pe Carrie.Am patit-o si eu de multe ori, am trecut prin asteptarea aia chinuitoare in care astepti ca persoana iti va lua apararea cu un cuvant si esti sigur ca o va face, pentru ca tu ai face-o pentru ea in mod evident si fara a ezita.Dar nu o face...
Si atunci...dezamagire.Bine,smechera de Carrie cand a vazut ca asa sta treaba, a acceptat "acuzatia" si l-a lasat pe baiat fara iarba, pe care a fumat-o mai apoi cu prietenele.

Cand imparti o camera cu inca cateva persoane, e evident sa apara certuri si neintelegeri, sunt prea multe caractere in prea putini metri patrati.Dar atunci cand tu te certi ca disperatu' cu o persoana pe baza unor lucruri care deranjeaza pe toti,si tu ai avut nenorocul sa-ti exprimi neplacerea primul,cel mai putin in momentul respectiv te astepti la neimplicare si tacere din partea celorlalti, care te-ar lasa singur in fata furtunii,ei bucurandu-se si chicotind ca cineva incearca, in sfarsit, sa rezolve problema.Asta se numeste lasitate.Singurul lucru bun din toata prosteala asta inutila de a face dreptate este concluzia.Desi doare, e adevarata. Oamenii vor sa aiba sufletele curate,sa fie pasnici,sa nu ajunga la cearta, dar le-ar placea sa ia foc cu mana altora si, apoi, sa urmareasca tacuti spectacolul.

Unii oameni pur si simplu au succes in a dezamagi pe ceilalti.Dar poate ca nu e vina lor, poate ca noi avem prea multe asteptari.Se spune ca e mai bine sa nu ai asteptari, si sa fii placut suprins, dar cred ca asta e doar un alt mod de a te amagi ca persoana e potrivita.E naiv sa te astepti ca lumea va avea intr-o situatie aceeasi reactie cu tine, pentru ca,dupa cum spunea Vulpescu, ce stim noi despre lume,cand nu stim nimic nici despre omul cu care traim, cu care mancam la o masa, cu care dormim intr-un pat?Fiecare se stie pe sine. Restul - presupuneri, mai subtile, mai putin subtile.Cand o sa renuntam la aroganta de-a ne pretinde atotstiutori asupra semenului nostru?...

Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 15 august 2010

Sweet sunset

Astazi mi-am dat seama de ce serviciile fotografilor sunt scumpe.Desi extrem de placuta,munca asta este istovitoare.Dupa o ora de facut poze incontinuu,am ascuns aparatul in geanta si m-am indreptat spre casa.Nu mai puteam sa fac poze, si nici sa ma concentrez.In afara de picioare,cei mai obositi imi erau ochii.Si asta dupa doar o ora.Dar a meritat.Oraselul meu nu este frumos, dar cel mai frumos lucru pe care il are este asfintitul.

In fotografie inca sunt la inceput si inca mai descopar, dar in seara asta am facut cea mai frumoasa poza de pana acum.Cel putin eu o consider primul meu succes in fotografie.Am facut-o si imediat dupa am exclamat "wow" si am simtit cum creste serotonina in sange.Asta si alte poze ale orasului Ocnita (printre care si un vanator, cu care am avut o conversatie scurta care a inceput cu "a cui esti?" (intrebare fireasca a inceputului unei discutii cu un necunoscut intr-un orasel mic/sat),a continuat cu mine intrebandu-l daca pot sa-i fac o poza,la care el a afisat tantos un zambet si pusca-i,si la intrebarea "ce vanati?" mi-a raspuns "rate")mai jos:










vineri, 13 august 2010

Victor Ţoi

Astazi rusii,dar si toti cei care il cunosc, il comemoreaza pe Victor Ţoi, care,a murit acum 20 ani.Nascut in Leningrad (astazi Sankt-Petersburg)in 1962,singurul copil, intr-o familie unde tata era pe jumatate coreean,iar mama rusoaica, Victor a fost solistul trupei "Kino" (in tr. din rusa-"Filmul").Odata cu al doilea album din '88 numit "Группа крови", adica "Grupa de sange" incepe "kinomania"-toti adolescentii se imbracau in negru si invatau sa cante la chitara.Imi aduc aminte, desi destul de vag, ca fratele mai mare il asculta des,alaturi de Beatles,Roxette si Scorpions, practic am crescut cu asa muzica.
In 1990 Victor moare intr-un accident de masina.Sunt mai multe versiuni ale cauzei accidentului,unii spun ca el a adormit, fiind supraobosit, altii spun cum ca a vrut sa schimbe caseta audio si a scapat de sub control volanul.Cert este insa ca nu era beat.
Moartea lui a socat pe toata lumea,el reusind sa devina la vremea aia o legenda a muzicii rusesti,desi trupa a avut concerte in Franta si in SUA.Au fost cazuri de fani care s-au sinucis imediat dupa moartea lui.Moartea lui a crescut si mai mult popularitatea trupei, creand astfel un cult al morti tragie a eroului.
Multi artisti sustin ca el a murit intr-un moment bun, reusind sa lase publicului mult frumos, si ca probabil, n-ar mai fi putut crea ceva mai bun chiar daca traia.

Una din cele mai populare piese.Versurile sunt pline de inteles, o parte din ele fiind: "Si noi stim ca asa a fost mereu/Ca de soarta iubit mai mult a fost/Cel care traieste dupa legile altora/Si cel care moare de tanar/El nu stie de "DA", nici de "NU"/El nu stie de rang si de nume/El poate sa ajunga la stele/Si nu considera ca e un vis/Si poate sa cada ars de steua pe nume Soare."

Apropo,piesa Videli noci a lui Zdob-si-Zdub e dupa Victor Ţoi, puteti asculta ambele variante aici:

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, 11 august 2010

Delightful

Desi vechi,aparatul meu continua sa faca minuni.Incepe sa-mi placa si mai mult.Pacat ca bateria nu tine mai mult de o ora.In zilele ce urmeaza o sa fac poze orasului meu.

Am stiut ca pot sa iubesc mult pe cineva apropiat,n-am stiut ca pot sa si urasc la fel de mult.Fara cale de intoarcere.

luni, 9 august 2010

Detalii

Mereu ma atasez de lucrurile pe care le am,fie ele haine,carti,obiecte banale de cosmetica.Ma intristez daca se strica lap-top-ul si gandul ca va trebui schimbat cu altul,chiar daca mai performant,imi displace.Inca imi mai pastrez hainutele cu care ma imbraca mama cand eram mica,iar dulapul e plin de haine vechi la care inca nu pot sa renunt.Am simtit ca mi s-a invadat intimitatea,cand mi-am pierdut telefonul,parca mi-ar fi ascultat un strain orele de vorba in cei 4 ani,fara sa inteleaga sensul sau intensitatea unor banale "mi-e dor","te iubesc" sau "stiu ca zambesti acum",iar de fotografii nici nu mai spun.E o adevarata revelatie cand le listez dupa data si parca vad cum am petrecut ziua respectiva dupa poza.
Multe din lucruri sunt incarcate de emotie, iar cand se pierd lucrurile,ramane vaga amintirea trairilor.Nervoasa cand mi se cerea sa arunc jucariile stricate,papusile fara o mana sau un picior;oare nu erau ele expresia caracterului posesoarei?De altfel,nu pentru asta sunt jucariile,ca sa le strici s-apoi sa le lipesti la loc,crescand si intelegand sau nu ca unele lucruri mai pot fi reparate, altele nu se mai pot repara, si chiar daca se repara devine mult prea evident defectul?
Aseara am fost prea observatoare, prea sagace, iar aparatul foto te ajuta sa-ti pastrezi emotia, s-o "conservezi".Traiesc uneori momente subtile de fericire, pe care prefer sa le traiesc egoist, desi constienta ca nu sunt lucruri sau obiecte si nu pot fi pierdute, distruse sau furate...















vineri, 6 august 2010

Celentano al nostru

Prin clasa a 5-a, pe vremea lui Petru Lucinschi, presedintele Basarabiei din '96 pana in 2001 si "omul Moscovei" cum era numit, aveam in casa opaituri si multe lumanari.Asta pentru ca in fiecare zi de la ora 17 pana la 19, alteori chiar si in alte ore ale zilei se lua curentul.

Aveam vecini de treaba, majoritatea moldoveni, de profesie medici, platiti foarte rau si tratati la fel de rau, care si-au vandut casele si s-au mutat in Romania,au luat-o de la capat acolo,placut mirati de stima acordata de oamenii de-acolo constienti ca profesia de doctor este una nobila si grea, si-au construit case, si-au invatat copiii, iar cand fac vizite in Basarabia devin nostalgici,pentru ca...
Imagineaza-ti ca ai o viata fericita acolo unde te-ai nascut, ti-ai construit o casa exact asa cum o vroiai tu, cu prispa, cu tot, ti-ai luat caine jucaus si pisica curva si ti-ai plantat pomi de ciresi si prasad, te-ai facut cu trandafiri rosii si gladiole in fata casei, ai familie,ai vecini...si in scurt timp toate astea incep sa-si piarda din valoare, pentru ca cei mici iti cer bomboane, iar tu nu ai bani, nici paine sa le dai, pentru ca iti vine nenea cu factura de gaz, iar tu nu ai cu ce s-o platesti...si-atunci iti iei lumea in cap, scoti casa la vanzare, vin cumparatori, care decid ca nu mai vor trandafiri si gladiole in fata casei si nu le place nici prispa, iti dau banii,le dai casa, iti iei familia si pleci, undeva unde va trebui s-o iei de la inceput, sa-ti faci o casa, care n-o sa semene niciodata cu cea pe care ai avut-o si poate ca nici loc de prispa n-o sa ai si nici vecini care sa te cheme in ospetie atunci cand se ia curentul, pentru ca, culmea, acolo nu se ia curentul...
Inainte sa ne plece vecinii, erau invitatii nostri la jucat carti, sah sau dame, sau la ceai, cateva ore, iar indata ce se facea lumina, fiecare se intorcea la casa lor, barbatii la televizor, femeile la bucatarie, iar copiii la facut temele.
Acum 4 ani, vecinii nostri plecati ne-au vizitat.Din dor si durere si-au cerut voie de la noii stapani ai casei s-o vada, sa-si aduca aminte ce-a fost...intoarsa Nadejda avea ochii inlacrimati si ii spunea mamei ca "au daramat aia,au schimbat aia",dar ca "au grija de casa"-ca o consolare.Ma gandeam atunci ca trebuie sa fii sadist al propriului tau suflet sa ceri sa vezi casa in care ai trait, constient ca te va demoraliza.
Atunci isi avea debutul Ion Suruceanu, numit "Celentano al nostru".Nascut in satul Suruceni,raionul Ialoveni.Un barbat cu sarm, care cucerea inimile femeilor cand aparea pe scena la costum si in palarie cantand "Sa ma crezi dar imi pare rau/Stau de vorba cu chipul tau/Iarta-ma si nu ma ierta/Uita-ma, uita-ma, nu ma uita!".Atunci nu intelegeam simpatia mamei fata de el, acum o inteleg.Poate oi fi de moda veche,dar el chiar merita sa fie apreciat,fiind printre putinii artisti pe care ii avem in Basarabia.



Melodia "ce seara minunata" imi aduce un zambet naiv pe fata.De altfel,versurile sunt ale lui Grigore Vieru.Oare nu-i frumoasa piesa?


Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 1 august 2010

In the deathcar,we're alive

Am fost la concertul lui Goran Bregovic.O scena nu prea mare,spectatori cuminti,in asteptare,asezati pe scaune,pentru ca la sfarsit sa se ridice in picioare si sa danseze euforic.Orchestra a intrat printre spectatori,ca un semn de apropiere si mai mare de oameni,un semn ca muzica lor e a oamenilor.Au intrat pe rand membrii orchestrei,doua cantarete din Bulgaria,apoi Alen Ademovic,un tanar zambaret cu ochi de un albastru luminos,care iti lasa impresia unui drogat atunci cand canta,la tobe,acordeon si voce,atat de mare ii este placerea.Intr-un final a aparut si Goran,in costumul lui alb,cu o chitara albastra.Intr-un interviu,el povestea razand ca incepuse sa cante la vioara,dar cand a vazut ca fetelor le plac baietii care canta la chitara,s-a apucat de ultima.De altfel,tot el a spus ca totul se invarte in jurul femeilor,aducand exemplul nenorocitilor de nazisti,care nu s-au gandit decat la bani toata viata lor,si care spuneau ca numai banii pe care i-au cheltuit pe femei au meritat sa fie castigati.Dupa ringe ringe raya,gas gas gas,in the deathcar si alte piese,a urmat o piesa de pe albumul "Alcohol" dedicat parintilor lui,si anume, Artileria, la care a participat si publicul.El a spus ca e piesa pe care o asculta cand bea,si dupa prima strofa a zis "si acum o sa beau",ridicand de jos paharul cu bautura.De altfel,el semneaza contractele doar daca e prezenta si bautura pe scena.Imi place cand artistul se simte intr-atat de bine cu publicul,incat isi permite sa bea in cinstea lor.Asta mi-a adus aminte de Amy Winehouse,care inspirase chiar in timpul unui concert niste cocaina de pe sub maneca.
Imi placea cand Goran,in timp ce canta,isi ridica mana dreapta,a carei degete vibrau,fiind expresia unei alte vibratii-interioare,apoi felul cum isi privea membrii orchestrei cantand.Concertul a fost incheiat cu melodia Kalashnikov,spectatorii fiind,demult, in picioare,dansand cu mainile pe sus.
Goran are 60 ani, este insurat, are 4 fete si o nepoata, toti traiesc in Paris, unde a stat artistul in exil o perioada.

Emotiile de la concerte deosebesc o zi de alta,iti fac viata mult mai intensa,pentru ca pana la urma,emotia e tot ce conteaza,ea face posibila intiparirea unui eveniment,unei intamplari, in minte,care si va face,ulterior,obiectul unei amintiri.Prin urmare,amintirile conteaza.La aproape 22 de ani,momentele ramase in minte sunt cele in care ascultam muzica,dansam,radeam,cantam...Aniversarea de la 16 ani,de exemplu,mi-a ramas in minte,pentru ca era prima oara cand ma imbatasem.Nu intelegeam de ce atata galagie si mi se parea ca vorbesc toti fara sa se-asculte unul pe altul,acum presupun ca erau si ei la fel ca mine,beti.

Cred ca cu cat mai multe amintiri ai,cu atat mai intens traiesti,iar ajuns carunt tot din ele traiesti.

La multi ani,Ana!Te iubesc.


Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 23 iulie 2010

Cat calm!!!

Cred ca daca as putea alege un loc unde sa traiesc,asta ar fi o insulita greceasca,ca cea din "Magicianul".Oricat de mult mi-as dori sa fiu anonima intr-un oras imens,cred ca totusi as prefera unul micut,cu oameni culti si prietenosi,care se saluta pe strada cand se intalnesc pentru ca se cunosc unii pe altii.Sa ma trezesc la 8,sa merg la piata dupa mere,apoi sa merg sa-mi plimb talpile prin nisip si apa,nisip si apa,nisip si apa...apoi sa scriu.

Am luat o amenda de 50 lei de la nenea politai,pentru ca am stat pe iarba in Herastrau,eram anul doi la facultate,dar nu stiam ca n-ai voie.Mi-a cerut un act,i-am dat permisul de sedere,a intrebat daca la noi in Basarabia ai voie sa stai pe iarba,i-am spus ca ai voie,i-am dat banii si-am plecat.Mergeam si ma gandeam "inca un motiv..."

...de aceea vreau sa am curte,in curte iarba,pe iarba o fetita cu fundita roz in par chinuind un cocker cu caracter,iar alaturi un barbat preocupat de detalii si aparatu-i foto.

Ei si daca ar fi sa tot alegem...Barcelona!

Ziua a inceput bine,iar pe parcurs s-a cam stricat.Mi-am dat unghiile cu oja roz mai devreme,si le urmaresc alergand pe taste,poate ma face sa ma simt mai bine.Si..."o sa ma gandesc la asta maine,ca Scarlett.


Asculta mai multe audio Muzica

luni, 19 iulie 2010

Păşesc ca pe-o altă Planetă, imensă, străină şi grea...

...Aveam un vecin care asculta Nirvana in fiecare dimineata la ora 9:30 si se droga cu Dimedrol si vodca.Incepea cu "smells like teen spirit" si incheia tot cu asta.Arata foarte bine,motiv pentru care l-am luat prieten,fiind minora si proasta.Tin minte ca intr-o zi mi-a adus un cocktail facut de el intr-un pahar frumos,pe care nu i l-am inapoiat nici pana acum,il stricasem intentionat dupa 3 saptamani.Cu el am avut eu primul sarut.Invatam in aceeasi scoala,venise sa ma ia de la petrecerea de Revelion.Am ajuns aproape de casa,ne-am oprit ,imi era frig,aveam o geaca bej,smechera,adusa de maica-mea de la rusi,pe care o puteam purta pe ambele parti,una cand ploua,si alta cand era frig.M-a sarutat,eu m-am rusinat,iar cand am intrat in casa,ma gandeam daca nu cumva m-a vazut tata,care mai avea obiceiul sa fumeze noaptea p-afara,prin curte.Am zabovit la descaltat in coridor,ca sa ma gandesc mai bine la ce se intamplase mai devreme,oarecum confuza.Dupa ceva timp ne-am despartit,tot atunci i-am stricat paharul.El si-a facut o prietena,mai mare decat mine,blonda si frumoasa,care ii facea vizite.N-a trecut mult si a venit iar la mine,dar ne-am despartit peste 3 luni,de data asta insa definitiv.Acum Alex este profesor,face sport,asculta Nirvana si nu mai cumpara dimedrol...

Nu-mi place ziua de azi.Agresiv!


Asculta mai multe audio Muzica

luni, 12 iulie 2010

Fair

Boala nu-ti da niciodata dreptul de a-ti justifica slabiciunea,renuntarea sau lipsa de pregatire.Putini sunt spectatorii care sunt interesati de cum a fost pregatita piesa de teatru,daca au fost obositoare repetitiile si cat a durat aranjarea decorului.La fel,pe ei nu-i intereseaza daca actorul in momentul piesei are o migrena sau daca il doare ficatul,ei vor sa vada teatru,vor sa vada talent si e de inteles.
John Nash,renumitul matematician,viata caruia a facut subiectul filmului "A beautiful mind" a spus ca rationalitatea impune niste limite asupra gandirii unui om si asupra relatiei pe care il are acesta cu Universul.El a dat un exemplu:un no-zoroastrian l-ar putea considera pe Zaratustra nebun, ca a tarat milioane de urmasi ingenui catre un cult de adoratie rituala a focului. Dar fara aceasta "nebunie" Zaratustra ar fi fost doar unul dintre milioanele sau bilioanele de indivizi ce au trait si dupa aceea au fost uitati.La 29 ani John Nash a fost diagnosticat cu schizofrenie.Boala l-a facut inutil pentru 20 ani,dar in 1994 el primeste premiul Nobel pentru economie,pentru analizele facute in Teoria jocurilor,in prezent marturisind "cred ca reusesc sa gandesc rational,in stilul caracteristic unui om de stiinta".
Nash a privit negocierea ca cea mai importanta in teoria jocurilor,el zicea ca un jucator nu are nici un avantaj schimband de unul singur strategia.Apoi,daca Vasile,care e sarac,are de impartit cu Ghita,care e bogat,10 lei,ei vor trebui sa ajunga la o intelegere,altfel nu vor primi nimic.In jocul negocierii va castiga Ghita,pentru ca el nu atribuie o utilitate atat de mare sumei respective,in schimb Vasile asociaza o valoare mai mare acestei sume mici si astfel nu va fi dispus sa riste,deci nici sa prinda oferte avantajoase.In fine,pacat ca Teoria Jocurilor este explicata destul de vag studentilor economisti.
E uimitor cum o boala poate sa aduca si necaz si respingere pe de o parte,si determinare,curaj si celebritate pe de alta.Nu prea ne intereseaza ca Ion Creanga avea deseori crize de epilepsie chiar in fata elevilor sai,iar cand a aflat de moartea lui Mihai Eminescu,crizele s-au intensificat,s-a retras in bojdeuca din Iasi unde a murit.Ne intereseaza arta insa.Nu ni se pare relevant faptul ca perioadele de calm si de furie se succedau la Van Gogh,cand aproape de dementa,in urma unei certe aprige,il ataca pe Gauguin,de care era puternic atasat,cu briciul,iar fiind internat in spital picteaza 200 tablouri in decurs de un an.Extenuat de ritmul fanatic in care picta intr-o zi se impusca in piept,dupa care se retrage in camera lui,fumandu-si pipa toata noaptea si apoi moare din cauza ranii.
Daca Gaudi n-ar fi avut reumatism,ceea ce-l impiedica sa se joace cu alti copii si il obliga sa faca plimbari in natura,ar mai fi fost Barcelona a lui,pentru noi?Oare Cioran ar fi fost Cioran daca nu s-ar fi imprietenit cu groparul si nu ar fi jucat fotbal cu cranii,sau daca nu s-ar fi imbolnavit de Alzheimer?Oare Dostoievski ar mai fi fost Dostoievski,daca era perfect sanatos?


Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 9 iulie 2010

De ce iubim barbatii?

Cele mai indragite fragmente din eseul "De ce iubim femeile" a lui Cartarescu,desi merita citita toata cartea,mi s-au parut alea de la sfarsit,in concluzie.O parte din ele:

IUBIM FEMEILE:
-Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
-Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
-Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc.
- Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles.(zdranganele-genial)
-Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat.
-Pentru ca se trag din fetite.
-Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
-Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga.
- Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti.
-Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie.
-Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor.
-Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie.
-Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit.
-Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
-Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva.

Si acum.

IUBIM BARBATII:

-Pentru ca pot fi mai inteligenti decat noi;
-Pentru felul cum fumeaza;
-Pentru ca nu le place sa-i luam dupa noi la cumparaturi;
-Pentru ca pot avea barba,care zgaraie.To asa,pot sa nu o aiba;
-Pentru ca pot sa ne ia la dans in parc,chiar daca nu avem muzica;
-Pentru ca nu se uita cand ne machiem;
-Pentru ca ne spun bancuri si sunt multumiti cand ne fac sa radem;
-Pentru ca uneori nu stiu ce vor,au ezitari si ne enerveaza;
-Pentru ca vor sa se lase de fumat,dar mai triseaza cateodata;
-Pentru ca se opresc la zebra,nu pentru ca sunt atat de amabili incat sa ne cedeze trecerea,dar pentru ca vor sa ne priveasca funduletul;
-Pentru ca vor sa ne invete biliard,doar pentru ca le place pozitia;
-Pentru ca sunt calmi la volan;
-Pentru ca daca i-am ranit,nu o fac inapoi,cel putin nu involuntar;
-Pentru ca atunci cand tu te plangi pe colegii de facultate/munca,ei de fapt se holbeaza la decolteul tau;
-Pentru ca nu sunt atat de puternici pe cat par;
-Pentru ca nu le place sa barfeasca;
-Pentru ca nu spun secretul tau altora,si asta nu pentru ca tu i-ai rugat sa n-o faca,ci pentru ca l-au uitat;
-Pentru ca le place sa fim rele cu alte femei.Si cu ei.
-Pentru ca vor sa uitam de barbatii din trecutul nostru,si asta nu pentru ca sunt gelosi,dar pentru ca sunt convinsi ca prezentul e mai bun,deci,si ei-mai buni.
-Pentru ca pot fi galanti si cordiali;
-Pentru ca raspund la telefon cu un "DA" dur si oficial,nu pentru ca nu vor sa vorbeasca cu noi,ci pentru ca sunt in sedinta;
-Pentru ca atunci cand ne mandrim cu pantofii abia cumparati,ei de fapt nu se uita la pantofi,ci la picioare.Tot asa si cu o rochie sau orice alt articol vestimentar,vor sa-l dea jos de pe noi cat mai rapid;
-Pentru ca le place sa le spunem "nu imi convine",atunci cand nu pot iesi la plimbare cu noi;
-Pentru ca sunt neindemanatici cu cravata si pentru ca greu accepta sa-i ajutam;
-Pentru ca atunci cand le iese mancarea mai gustoasa decat noua,sunt mandri.
-Pentru ca sunt rai si aroganti,dar se pot transforma uimitor in sensibili si dragastosi.
-Pentru ca sunt tristi atunci cand ne-au mahnit;
-Pentru ca cateodata nu stim ce vor de la noi;
-Pentru ca ne lasa sa jucam fotbal cu ei,chiar daca stricam tot jocul;
-Pentru ca sunt singurii care ne aplauda si ne sustin,cand ne facem de ras la un karaoke,iar apoi ne aduc aminte si chicotesc;
-Pentru ca ne tin de mana atunci cand traversam;
-Pentru ca ne admira corpul,si nu ne invidiaza pentru el,ca alte fete;
-Pentru ca oricat de mult ar incerca sa ne fie doar prieteni,nu le reuseste;
-Pentru ca devin neputinciosi si tihniti atunci cand incepem sa plangem si se gandesc "ce-i fac sa nu mai planga?"
-Pentru ca se apuca de reparat chiar daca nu stiu cum,iar daca nu le iese,descopera ca sunt piese in plus si le strang intr-o batista,dar promit sa revina la ele;
-Pentru ca trag cu ochiul atunci cand ne schimbam;
-Pentru ca ne acopera ochii si fata cu palmele,atunci cand afara e vant cu praf.
-Pentru ca fara ei,am iubi in nestire...(frumos spus de un "el").

Lista poate continua...dar mai am si licenta...si cum adica "de ce?",ii iubim si gata.


Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 3 iulie 2010

Decizii

Decizii

Sunt decizii care tin numai si numai de tine,decizii pe care nu trebuie sa le iei gandindu-te la cineva anume si la faptul ca acel cineva inca va mai rataci prin viata ta cand tu vei suporta consecintele neplacute ale deciziei,iar tu te simti oarecum in siguranta cu gandul ca o sa ai aproape un om de nadejde.S-ar putea ca,intr-o dimineata comoda si ploioasa,printre aroma de cafea facuta acasa si tigari sa ti se spuna inexpresiv ca nu mai contezi pentru acel cineva,iar ultimul sa se indrepte spre usa,fara a mai potrivi haina si a zabovi la sireturi,de frica sa nu i se ceara explicatii...
Ar fi prea frumos,insa,sa beneficiem de polite de asigurare in cazul esecului decizional,sa primim despagubiri care sa ne acopere lipsa de soliditate,slabiciunile,mai bine spus prostia,dar,logic,nimeni nu e intr-atat de prost incat sa te plateasca pentru ca ai fost prost.

Si numai pentru ca pana acum emotiile au dominat ratiunea si a iesit prost numai pentru mine,o sa binevoiesc s-o folosesc si p-aia din urma.

A fost:dimineata confuza,gume mestecate aiurea,apa...cerneala...

Astept:Imbratisari.


Asculta mai multe audio Divertisment

sâmbătă, 26 iunie 2010

Alisa




O cheama Alisa,are 2 ani,iar la intrebarea banala "ce vrei sa te faci cand vei creste mare?"a raspuns imediat si fara ezitari "soferita".E o straina si e mica probabilitatea s-o mai intalnesc vreodata,dar imi e draga si ma intereseaza persoana ei.As vrea s-o vad in 20 ani.

2+8=10 ani a facut baiatul meu azi.La multi ani!


Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 25 iunie 2010

Rendez-vous cu durerea

Intotdeauna m-au mirat oamenii care au putut sa treaca peste pierderea unor persoane dragi.De fapt nu cred ca treci vreodata "peste".De ce sa treci peste?Adica ce faci daca intri in casa si acolo nu te mai asteapta nimeni?Si asta nu pentru ca a plecat dupa paine.Ce faci cand nu ii mai auzi vocea,ce faci cand nu o mai vezi zambind?Ce faci cand nu mai ai pe cine sa trezesti,sa faci sa rada,sa enervezi,sa certi,nu mai ai cui sa te plangi sau cu cine sa-ti imparti bucuria...

Probabil unicul lucru care nu-si pierde din intensitate e durerea,in rest bucuria nu mai e bucurie,ura nu mai e ura,se cam atrofiaza toate.Amintirea,pana si aia isi pierde din intensitate,odata ce a fost revazuta de mii de ori in minte.Vorbesti despre persoana la prezent,iti dai seama ca nu mai e cazul,si atunci te simti trist,prin urmare urat,tocmai pentru ca "ii place" si "spune" se transforma in "ii placea" si "spunea"...

Poate ar trebui sa le spunem celor dragi ca ii iubim azi,caci nu se stie daca mai prindem s-o facem maine...


Asculta mai multe audio Divertisment

vineri, 18 iunie 2010

Soarele te arde,chiar de e sub nori...

Nu stiu ce m-as face fara muzica.As putea face comparatia cu drogurile,dar nu stiu cum e,desi imi pot da seama de ce artistii le combina cu muzica.Sunt niste "bunuri" complementare,e ca si cu masina,nu o poti folosi fara carburant.

Muzica,e,cred,singurul lucru care te ajuta sa te simti asa cum vrei tu.In afara de oameni,evident.Oamenii,intre ei,reusesc sa faca sa simta orice,relatiile intre ei fiind de obicei complicate,de ei insisi.Relatia cu muzica,in schimb,e una simpla,deschisa si curata.E unica in care nu trebuie sa dai nimic si nici n-ai cum.Doar primesti,ca un egoist,si nici nu simti mustrari.E una,in care fiecare isi gaseste perechea.E una in care daca vrei poti sa te simti oricum:relaxat,groovy,calm,elegant,visator,sexy.E si una in care poti sa te simti trist,mizerabil,singuratic sau boem.Si toate astea,cat de intens vrei.Avantajul e ca nu te poti supara niciodata pe muzica,nu poti sa dai vina pe muzica pentru ceea ce ti se intampla.E una in care nimeni nu foloseste pe nimeni.Si e unica care nu se termina niciodata,desi una care poate fi intrerupta des,de exemplu de vecinii care se plang ca impreuna faceti prea multa galagie.
Relatia cu muzica e una,care,daca se termina,nu te lasa cu pareri de rau,pentru ca o poti aduce inapoi oricand vrei tu.Asta pentru ca nu te-ai saturat s-o simti...si pentru ca o iubesti...

Amy Winehouse-e geniala.E totusi un exemplu in care combinatia muzica-droguri nu e prea reusita.Una din ele 2 e in cantitati prea mari si e clar ca nu e muzica.Dar nu ii poti reprosa nimic,atat timp cat e atat de talentata.Ramane preferata mea!Dulce si acra in acelasi moment.


Asculta mai multe audio Muzica

joi, 3 iunie 2010

Vreau acasa...

Vreau la tara,vreau sa-mi aduc aminte ce frumos era la bunica-mea vara,cand singura grija era pe cine mai corup sa mearga cu mine la scaldat,la iazul mare,de peste doua dealuri.Vreau sa rup merele din pom si sa le mananc si sa fac fete de cat de acre sunt,nu sa le aduc de la supermarket in punga,frumoase si intens colorate,dar fara gust.Vreau acasa!Cine-a zis ca nu pretuim ceea ce avem pana nu pierdem,a avut dreptate.Eram satula de ciorba de casa facuta de maica-mea si de capsunile aromate si dulci ingrijite cu atata insistenta de taica-miu ca acum sa-mi fie dor.

Cred ca azi refuz sa tolerez,refuz sa mimez neplacerea cu zambete si nu prea vreau sa aud banalul "zambeste,viata e frumoasa".Dispretuiesc barbatii care-si plang de mila,pentru ca se simt mizerabili,nu vreau sa mi se planga mie ca o muiere,iar apoi sa-mi multumeasca ca l-am ascultat.Discutiile astea incearca sa provoace mila,iar mila e unicul lucru pe care nu vreau sa-l simt pentru nimeni si tot unicul lucru pe care n-as vrea sa-l simta cineva vreodata fata de mine.Extrem de neplacut!

Tot mi-am promis sa nu mai deschid link-uri cu tot felul de prostii postate de diversi "cetateni" pe facebook.Iar am facut-o,era vorba de Iraq(ceea ce ma intereseaza),continea poze.M-am panicat cand nu gaseam butonul "close".Inteleg perfect cand ai descoperit niste poze frumoase,arty,care-ti bucura ochiul si vrei sa le vada si altii si atunci,logic,le faci publice.Nu inteleg insa de ce ai vrea sa imparti cu cineva imagini,care-ti lasa contractata pupila ochiului pentru inca mult timp dupa ce le vezi.Stim cu totii ce se intampla in Iraq,si faptul ca nu accepti sa ti se arate imagini in care culoarea rosie e predominanta nu inseamna ca nu iti pasa,si chiar daca ti-ar pasa,nu cred ca poti sa faci tu ceva,esti prea minuscul pentru interese prea mari.

....e obosita de invatat,nu a luat un partial,dar totusi are puterea sa zambeasca si sa jongleze o portocala...

Si cateva poze de Galati,v-am mai spus ca e frumos...uneori...







Uitasem de cladirile orange-maro,preferatele mele:

vineri, 28 mai 2010

Si casa sa-mi fie un pisc insorit...


Iata ce se vede de pe fereastra mea in fiecare seara,de acum 2 saptamani.Eram obisnuita cu un singur porumbel,mereu acolo,aceeasi creanga,cuminte si impacat.Se pare ca porumbelul meu si-a facut iubita,si acum sunt doi.Frumosi si tineri.Le este posibila orice destinatie,iar timpul si distanta nu se joaca cu ei.Nu depind ca oamenii de alti oameni,nu depind de timp ca oamenii,nu le e teama sa cunoasca ca oamenilor,nu le e teama sa traiasca,ca oamenilor,nici sa moara nu le e teama...

O piesa superba:

Asculta mai multe audio Muzica

joi, 20 mai 2010

Imi place...

Cred ca-mi place de tine.Ba sigur imi place...

Imi place cum ma tii de mana,si,apoi ma strangi strans,de parca ti-i frica sa nu ma pierzi.Imi plac momentele cand ne privim in ochi indelung si nu se simte nevoia de a vorbi,isi au vorba lor ochii nostri atunci si nu se vor deranjati,nu se cer explicatii,caci nu prea se pot da.Probabil isi impart povestiri nostime ori dezvaluiri subtile,caci incep sa zambeasca,iar noi..ne amuzam si noi oleaca,nu c-am intelege ceva din secretele ochilor nostri,dar pentru ca ne indeamna sufletul si pentru ca ne place de noi si pentru ca-i sincer.

Imi place cand ma asez pe banca din parc,iar tu incepi sa-mi saruti mina atat de incet si cu atata atentie,de parca buzele tale si-au propus sa simta fiecare capilar al palmelor mele.

Imi place cand muzica e tare,dar eu totusi te aud spunandu-mi la ureche "esti frumoasa".Imi place cand simt pe genunchii mei degetele tale in acord cu ritmul de chitara.Te cert cand imi raman urmele pasiunii tale pe gat,dar ma fac sa chicotesc de fiecare data cand le vad.

Imi place ca incerci sa te lasi de fumat,dar privirea din ochii tai atunci cand fumezi e de-a dreptul misterioasa.Am impresia atunci ca dezlegi dileme una dupa alta,dar subtil si fara graba,un tablou intesat cu dantele innodate,cate una dezlegata la fiecare fum toxic expirat,nu trece mult si iar ti-s ochii ganditori si iar ai de lucru.

Imi place cand mergem in Barcelona si in Paris si in Bruges si port rochie rosie cu buline albe si cu umeri goi si tocuri in Paris,iar verde in Bruges si tu imi spui "ti s-ar potrivi de minune".

Imi place cand ma suni si-mi spui:"Mi-i dor,mai",iar eu m-alint,iar tie-ti place.Imi place cand mi se umple "fereastra" de pupaciosi virtuali si-ti spun ca trebuie sa ma inveti si pe mine sa fac sa apara atat de multi,dar imi place si cand imi iei fata in palme si iti simt buzele si pe frunte,si pe ochi,si pe obraz,abundent,cu pasiune si adevarat.


Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 16 mai 2010

Come baby lets drown!

...eram in tren spre Bucuresti,abandonasem cartea oarecum trista a lui Herta pe genunchi cand am vazut pe fereastra campul intins de culoare galbena,cat vedeai cu ochii,peste tot flori galbene.Daca as fi fost cu masina,cred ca m-as fi oprit sigur,pentru ca ce vezi e senzational.Aflasem de la pasagerii colegi nostalgici dupa comunism,ca ii zice rapita,un biocombustibil.Foarte frumoasa privelistea,vantul printre flori,galbenul florilor in combinatie cu albastrul senin al cerului e de-a dreptul fantastica.Ce m-as pierde prin campul galben cu tine...


Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 2 mai 2010

Before Sunrise/Before Sunset

Mi-am adus aminte de Before Sunrise,filmat in 1995,si Before Sunset-filmat 9 ani mai tarziu,ambele inedite,pasionante si inteligente.Le-am vazut anul trecut,dar daca as avea timp cred ca le-as mai revedea.
In Before Sunrise urmarim povestea de dragoste dintre un tanar scriitor american si o studenta frantuzoaica,care se intalnesc in tren.Descopera atractia enorma dintre ei si,printr-o decizie spontana raman o noapte in Viena.Frantuzoaica Celine se despartise de prietenul ei,fiindca,dupa cum spunea ala din urma,"ea l-a iubit prea mult",iar Jesse vroia si el o evadare oriunde,dupa o despartire.Tot filmul e o idila intre cei doi,ei intelegand ca se potrivesc,dar ca probabil nu se vor mai vedea niciodata.Ajunsi la gara,ei hotarasc,spontan,sa se intalneasca in 6 luni in acelasi loc,fara sa schimbe adrese.
Before Sunset e,de fapt,o continuare a povestii.Celine si Jesse se intalnesc,pe neasteptate,in Paris dupa 9 ani si sunt iarasi constransi de timp.Totul e o intriga si provoaca o tristete placuta.Nu se intalnisera in 6 luni atunci,pentru ca lui Celine ii murise bunica.Jesse e insurat si are un copil,care tine casatoria vie,Celine are un prieten pe care il vede rar.Ambii sunt nefericiti,Jesse recunoaste ca scrisese cartea cu speranta de a o gasi pe Celine,Celine recunoaste ca cartea i-a adus memorii dureroase.Ajunsi la ea acasa si,Celine ii spune lui Jesse,in scena finala,"baby,you are gonna miss that plane",iar el raspunde "i know".Filmul ne lasa sa ne alegem sfarsitul.Probabil cei iubitori de happy-end ar alege ca ei sa ramana impreuna.As fi fost furioasa,daca regizorul ar fi hotarat asta...

Fascinanta Nina Simone:


Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Las ca-i bine..


Si se facea ca visez..alergam de parca eram in "Run,Lola,run",cautam o strada,pe care o stiam pe de rost,dar in momentul ala nu mai stiam nimic,si tot intrebam de trecatori si ei tot imi dadeau strada gresita,si nu stiu de unde naiba a aparut si un copil de vreo 10 ani alergand cu mine,si mereu nimeream strada gresita si il durea piciorul pe copil..stiu perfect ce inseamna asta si n-am nevoie de un talmacitor de vise,ca la ce prostii visez,ar trebui sa se inventeze un nou talmacitor,"tunat" de data asta.Bunicul la asta avea sa-mi spuna"Eu stiu ce inseamna asta" si eu,curioasa as spune"ce inseamna,tatuca?" si el ar ezita indelung cu raspunsul,cu o privire plina de intelepciune s-apoi ar spune" prostul doarme,prostii viseaza"Ce dor imi este..oare ii e bine acolo unde este?si cum se face ca pe el nu l-am visat niciodata si pe bunica da?

Si sa indrazneasca sa mai zica cineva ca Galati-ul nu e frumos.Frumosul il vezi,daca vrei...si ieri vroiam sa-l vad..







Si in final,militianul de sub fereastra mea,dupa ce m-a vazut facundu-i o poza,nu stiu de ce n-a mai venit,oare nu se considera fotogenic?


Hai ca nu-i greu!


Asculta mai multe audio Muzica

marți, 13 aprilie 2010

It's me who sees a different you...

Si stiu ca e perfect!Campul care are iarba verde ca ochii mei,vant si soare,ambii anemici,la cativa metri un rau galagios,dar fara destinatie,exact ca si noi...

Azi se poate..azi se poate sa privim soarele si sa ne facem riduri la ochi..stam intinsi pe spate,frumosi si liberi,vad o libelula,tu stii ca-mi plac,imi aduc aminte c-am uitat sa-ti arat cum sa faci sa-mi vezi ochii ca a unei libelule,mari si departati unul de altul,nu pot insa sa-ti arat cum vede ea lumea.Imi spui ca sunt insecte amfibii,zambesc rusinos pentru ca probabil n-am binevoit la tema Artropodele.Nici macar nu ne privim,de teama sa nu stricam momentul.

Mai sunt zece minute..stiu ca te gandesti la ce ma gandesc si eu si,brusc,din euforici devenim tristi.Ma ridic usor si plec,tu nu ma opresti pentru ca e viata,si nu film,pentru ca asa e frumos si asa imi place.Nu te uiti dupa mine,si asta nu pentru ca nu-ti pasa,ci pentru ca nu momentul cu mine plecand e acela pe care l-ai ales sa-ti ramana in minte...ci altul..altele..

Asa e azi..
Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, 31 martie 2010

It's so sensational!

Ma simt senzational,de 2 zile incoace.

Nu ma mai doare nimic,nu stiu pentru cat timp,dar traiesc momentul.

Am chef de multe.

Imi plac bursele de valori.Nu si riscul.

Nu mai am bani,dar in schimb mi-am luat carte.Deci,sunt investitor.Investesc in mine:)

Mi-i dor de casa,si,da,abia astept sa ma car din Galati,desi cand voi ajunge acolo o sa-mi fie iar dor de Domneasca si Bravu.Mi-i dor de Bumbu,cainele meu,sper ca nu m-a uitat.

Zambete si voie buna!

duminică, 28 martie 2010

Only you know me...

E cana plina cu ceai verde cu lamaie,mi-au mai ramas putine M&M-uri,2 rosii,2 galbene,1 verde si 1 maron.Alea albastre au plecat rapid,imi plac cel mai mult,sunt cele mai atragatoare.Acum am doar una mare rosie.Nu mai e nici asta.A fost cea mai savurata,ca orice altceva ce e ultim...

A trebuit sa schimb un bec,pentru ca,desi as prefera sa stau in intuneric,nu vad ce scrie pe cursuri.

Miroase a iarba plouata,am deschis geamul mai tare cu gandul sa inghet bine.Am inghetat.Dar e tot deschis...

Killing me softly de Fugees e piesa zilei de azi.Frumooooos!


Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 27 martie 2010

Nu azi..poate maine...

Azi e una din zilele alea care ma face sa zambesc anemic si fara stralucire in ochi.Am avut o tentativa de a tine post,dar n-am rezistat mai mult de 2 zile si pastele cu cascaval gatite de Vio o sa-mi aduca mare placere.Gandul ca va trebui sa spun unui preot cu ce-am pacatuit imi provoaca neliniste,asa ca mai aman un pic,cu mare rusine.

M-am trezit intr-o stare de oboseala,de parca m-ar fi batut cineva.Am renuntat la cafea.Relatia dansei cu mine e complicata.Ne iubim si ne uram totodata.
L-am ascultat pe Mircea Badea la Zu si m-am intristat mult cand o femeie somera,singura si cu 2 copii i-a cerut acestuia enciclopedia Britannica.Ma intrista disperarea.

Daca tot ziua e pe sfarsite si zambetele si voia buna nu vin,poate pentru ca nu sunt primitoare azi,avem in plan sa tipam si sa tremuram la un horror-Fobia 2.Daca to e rau,sa fie rau.

Asteapta proiecte,mult lucru si cursuri de citit,dar...mai asteptati...nu ca n-as vrea,dar nu pot,poate maine...

Nici macar chef de Michelle a lui Donalds nu e,ceea ce spune multe..


Asculta mai multe audio Muzica

joi, 25 martie 2010

La tatzi ni-i greu..

E multa lumina,e cald si totusi sunt rece...

Mi se pare mie sau criza asta,de ce ordin o fi ea,a fost crunta cu multi din noi si poate c-o meritam,ca pana la urma tot nimic n-am invatat din ea.Tot stau pe principiul ca lumea e condusa de o mana de persoane,care dicteaza cum si ce trebuie facut sau poate chiar de o singura persoana,si,normal,vad ca nu poti sa investesti incredere intr-o singura persoana,alta decat tine(am aflat recent asta).E atat de mare discrepanta dintre cei bogati si saraci,clasa medie nu are incotro,trebuie sa treaca intr-una din cele doua,nicidecum sa fie mediu.Nu poti fi mediu,nu poti fi cu toti.

Acuma caut si eu diverse scuze,precum PIB-ul si rata somajului,pentru cei care am devenit extrem de irascibili si "stresati"(ce ma enerveaza cuvantul asta).Au trecut bunicii nostri si prin razboaie si prin foame si nu au ramas atat de iritati,si noi ne plangem acum ca nu ne ajung bani de un Rolls-Royce.Pai,draga,daca ne-am stabilit obiective mari?Da la ce iti trebuie asa masina?Ca e misto?

Cine nu se adapteaza-moare.E foarte simplu.Pai daca renunti sa fii jmecher,tata?Pai
Mai zambesc?Zambesc e putin spus.