joi, 22 august 2013

Am 25 de ani...şi ce?

Am făcut 25 de ani. La 24 te gândeşti ce prost ai fost la 23. La 25 te gândeşti ce prost ai fost la 24 şi tot aşa. Fiecare an poartă aceeaşi revelaţie. Fiecare an aduce încrederea ca vei fi mai chibzuit, mai deştept, mai harnic, mai slab, mai fără coşuri. Şi să nu înţelegeţi că asta nu se întâmplă, doar că odată cu trecerea anilor devenim mai pretenţioşi, atât cu noi, cât şi cu alţii, şi mereu ni se pare că trebuie să facem lucrurile mai bine.
 Eu la 23-24 am învăţat că:
- e bine să lucrezi.
- e bine sa nu lucrezi mult.
- e bine sa laşi deoparte ceea ce nu-ţi aduce nicio satisfacţie.
- e bine să fii tolerant cu ceilalţi, pentru că la un moment dat s-ar putea să ai nevoie de aceeaşi toleranţă.
- e bine să dai atenţie oamenilor dragi, să nu uiţi de ei, să petreci timp cu ei, pentru ca unii dintre ei nu au aceeaşi vârstă ca şi tine, iar asta înseamnă că ne părăsesc mai devreme.
- e bine să îţi pese. De oameni, de animale, de gunoiul din faţa casei, de ceea ce spun oamenii mai în vârstă, de cum arăţi, de ce, cum şi cât mănânci şi bei, de cât sport faci.
- E bine să nu te simţi ciudat dacă faci ceva ce alţii nu obişnuiesc să facă sau dacă-ţi place ceva ce altora nu le place. Ceea ce te face pe tine fericit, nu contează pentru alţii. Nici nu trebuie să ştie alţii ce te face pe tine fericit. Ce treabă au alţii cu fericirea ta?
- E bine să-ţi păstrezi prietenii din facultate. E bine şi să-ţi faci prieteni noi, dar fii cât mai pretenţios.
- E foarte bine şi e plăcut să iubeşti, dar e bine să ai o parte a relaţiei în care cealaltă jumătate nu e implicată.  Această parte poate fi un hobby sau prieteni doar ai tăi. Poate părea egoist, dar te ajută sa nu uiţi de tine.

Sunt acasă, iar acasă este foarte bine, mai ales vara. E plăcut să revezi oameni dragi.
Eu cu nepoţica mea Ana:

Cu micuţul Matei:

Cu nepoţica Elena Sofia:


Copii:

Şi iar copii:


Şi desigur vin:

Urechiuşe de purcel afumate, foarte bune:

Iar după toate astea....relaxare:

Voi ştiţi cine-i Claude Debussy? Eu nu ştiam, ruşine mie, că e un compozitor francez de pian, şi dacă ar fi trăit până azi, ar fi avut 151 de ani. Dar acum ascultând muzica lui, îmi aduc aminte în câte filme am auzit-o: Atonement, Casino Royale, Twilight şi în multe altele pe care nu le-am văzut. Claude s-a căsătorit cu un manechin, pe care a ameninţat-o că se sinucide dacă nu-i acceptă cererea în căsătorie. Apoi şi-a dat seama că-i cam prostuţă, a lăsat-o şi s-a căsătorit cu o cântăreaţă şi au făcut un copil. În 1918 a murit de cancer. O clipă de linişte, sigur o să recunoşti melodia.





luni, 25 februarie 2013

Imi place de Duminici

Am uitat unde e butonul  "new post".  L-am cautat vreo 5 minute. Acum ca l-am gasit, iata-ma-s ca scriu. 

Sfarsitule de saptamana sunt bune. Ce banaaaal. Le sarbatoresc stand in pat pana mi se face foame. Ma ridic gandindu-ma oare cati din fusul asta orar sunt asa lenesi ca mine in unele sfarsituri de saptamana.  Ma simt bine si sunt calma. Ar fi si mai bine daca mi-as putea vizita mama mai des. O sun uneori dimineata si ma intreaba daca imi e dor de ea. Mi-e dor, ii zic, si inca foarte dor. Rade ea, rad si eu, dar nu-i de ras, mie chiar mi-e dor. Are chef de vorba, pentru ca tata nu e cel mai vorbaret om din lume. As vrea sa fac ceva frumos pentru ea, s-o bucure ceva foarte tare.
Dupa o noapte de club, casc toata ziua si am capul greu. Nu mai e ce-a fost, parca nu ma mai distreaza, parca nu-i asa fun. Cand aveam eu 17, discoteca incepea la 9, acum discoteca incepe la 1, cand mie deja mi-e somn. Cum canta una .."La gente esta muy loca". Trebuie sa tin minte ca la 24 am dat-o pe ceainarii, pe cofetarii frantuzesti cu quiche-uri si cu muzica de-alaltaieri, locuri linistite intr-un Bucuresti agitat. Nu strica insa din cand in cand cate-o noapte petrecuta.
Am cumparat  niste carti de-a lui Dickens de la Universitate, intr-o seara. Domnul imi cerea vreo 60 de lei pe ele. I-am spus ca n-am atatia si chiar n-aveam. Sa-i dau cat am, ca e bine si-asa. In portofel aveam 33. El cu bani si fara carti, eu fara bani si cu carti. Toti multumiti, toate bune, abia la lumina am vazut cat de invechite si murdare erau. Ma intrebam cine le-o fi rasfoit pana la mine, o fi fost vreun copil, o fi fost vreo gravida, vreun betiv, vreun  profesor, vreun artist?  Oricine-o fi, eu urmez, nu-mi pasa ca-s soioase, urmeaza sa le personalizez si eu. Cat de urat n-ar fi, mie-mi place sa scriu pe carti, sa notez ce-mi place. La  scoala  n-aveam voie sa fac asta, nu era frumos.

Si inceputurile de saptamana sunt bune, mie-mi place si de Luni si de Marti, dar cel mai mult imi place de Duminica. Duminicile sunt bune de baut ceaiuri albe si verzi si negre, de mancat ciocolata, de citit nemteste, de gatit si de facut tot ce n-ai avut timp sa faci Sambata. Duminicile sunt bune si de iubit. Mai ales de iubit.

duminică, 2 decembrie 2012

Nu-i graba, ca-n Ardeal

Nu am mai scris demult. S-au intamplat lucruri importante. S-a insurat fratele Andrei si in curand o sa avem un bebe. Eu vreau sa fie fetita, dar parca sigur e mai bine ca fetita sa aiba frate mai mare. O sa vedem.

Ma uit la pozele din trecutul apropiat. Unele, pe langa imagine, redau si starea mea sufleteasca. E placut sa-mi aduc aminte cum ma simteam acum jumatate de an, intr-o anume zi. De ce s-au intamplat anumite lucruri nu pot sa-mi dau seama. Nu stiu nici acum ce-a fost la Sibiu. De fapt, cred ca stiu. Conteaza ca nu regret.

Am planuri, dar nu ma grabesc. Chiar deloc. Vreau mai intai de toate sa vad Europa. Vreau sa vad locuri frumoase si oameni frumosi.  Am de recuperat. Vreau sa beau cafele in orase diferite, vreau sa vad ce poarta  si  ce port au oamenii in alte parti si cum zambesc. Stiu ca o sa-mi placa.

Mi-a placut dimineata asta. Stiu si de ce, si mi-a placut si-abia astept sa-i spun...

Fata asta din Florence and The Machine are o voce foarte puternica:

joi, 6 septembrie 2012

Солнечная Молдавия

Pentru ca inca mai am de lucru pana sa pot sa ma duc prin Europa in concedii, m-am refugiat acasa, in Solnecinaia Moldavia, cum zic rusii, carevasazica Moldova insorita. Am fost de-am jucat la doua nunti, mirii ca boierii, toata lumea tup-tup in jurul lor, da-i cu ruble, da-i cu dolari, da-i cu euro, da-i cu cadouri. Sa va fie casa-casa, sa va fie masa-masa si...dansuri! Muzicantii aveau versurile pe calculator in chirilica, uuoooo!
Eu mandra si frumoasa, apu' daca nu m-oi lauda eu pe mine, cine sa ma mai laude...

Acasa, bine ca de obicei, hodina cat incape, kile-n plus. Vizavi o alimentara, vanzatoarea se uita toate ziua la talk-show-uri de scandal rusesti, n-are timp nici de buna ziua cand dai pe la ea dupa o paine. Am doi caini, unul mai mic si unul mai mare, cel mititel e mai ametit, se invarte in jurul cozii cand e bucuros. Am prune, struguri, mere, am de toate in gradina.

Aici a inceput scoala deja, azi vad o vecina cum vine pe la 12 acasa, gata scoala..gata, asa rapid ati terminat, nuu, da' m-am saturat si-am plecat eu..buna asta, nici c-anceput bine scoala, ca se si satura copiii de ea. De baruri nu se satura nimeni, apoi la BAC ii vezi cam tristi, dau bani la profesori, d-apoi cu programa asta scolara nici profesorii nu mai stiu sa rezolve un BAC de nota 10.

Rusi multi in tara asta dintr-odata, parca nu erau asa multi, acum si moldovenii-s rusi, dar de fapt moldovenii nici ei singuri nu stiu ce nationalitate sunt, daca trebuie pot fi de orice nationalitate. Imaginea Romaniei nu-i tocmai frumoasa aici. Ce se-aude cu Basescu shela a' vostru? Nu pre-l plac romanii? Nu te-ai saturat de tiganii sheia? Rusia, Rusia daa. Putin e de treaba, ai vazut cum i-a sustinut pe sportivii la Judo, la Jocurile Olimpice? Iaca aista presedinte! Cand vorbeste moldovanu', nimeni nu-l asculta, nici macar moldovenii lui...cand vorbeste rusu' toti asculta...Eu tac, tac si mi-i dor de-o tara in care cetatenii sa fie mandri de identitatea lor, de limba lor, de conducerea lor, de tara lor. Oare unde-i tara asta?

Cine ce-ar spune, mie-mi place si Romania, si Moldova, ambele-mi sunt dragi, si ma aventurez cand cu una, cand cu alta, iar ele nu se supara. Imi place Romania, pentru ca e o varianta mai buna a Moldovei, imi place Moldova, pentru ca acolo m-am nascut si am dorinte adolescentine sa fac ceva frumos pentru ea, dar asta cand oi avea mai multi bani. Nu apuc sa plec din Moldova si deja mi-i dor de ea, Moldova e ca baiatul ala rau despre care stii ca n-o sa fie cu tine niciodata, dar de care tot iti place. Romania...apoi cum sa nu-ti placa tara in care ai stat la cozi  si te-ai batut cu pumnu'n piept sa-ti dea acte romanesti, ca esti roman. Romania azi te iubeste, maine te izbeste de toti peretii, dar e toleranta. Cum spunea tatuca nicaieri nu te asteapta caini cu colaci in coada. Poate peste o vreme o sa-mi placa o alta tara, si-o sa vorbesc frumos si despre ea. De unde sa stiu eu?

marți, 7 august 2012

Azi am luat foc pe stradă

Hai să mă plîng şi eu de cald. Mi-e cald, mi-e cald. Azi am luat foc pe stradă. E cald, la naiba!

Citesc o carte bună-"fiica reginei din Saba", e despre o fată a cărei mamă înnebuneşte. De unde regina? Mama ziaristei care şi-a scris amintirile începe să se creadă regina din Saba.  Regina asta care apare şi-n Biblie şi-n Coran, e un personaj despre care nu se ştie dacă e adevărat sau nu, dar după legende, cică trăia în Etiopia, şi a auzit ea de Solomon, regele evreilor şi cel mai poligam rege din istorie, c-o fi deştept şi bogat şi s-a dus chipurile să-i pună la încercare calităţurile. L-a testat şi-apoi i-a făcut şi-un copil. Cartea e foarte foarte bună, un memoriu demn de atenţie, are traducerea frumoasă, iar printre rînduri găseşti lacrimi şi vise deopotrivă, dorinţe care ard/se sting şi lovituri puternice, atît fizice, cît şi morale.

M-a dezamăgit o prietenie, cred c-o fi murit lent, dar sigur, dar nu-mi pare rău. Unii oameni se mai pierd pe drum. În schimb am întîlnit alţi oameni mult mai faini.

Îmi place să stau tolănită la soare de pe la 6 seara încolo. Parcă se opreşte timpul în loc, ca-n reclama aia de la Bounty.

În rest toate bune şi frumoase.





duminică, 15 iulie 2012

De ce cântă cocoşul dimineaţa

Azi îmi doresc mai mult ca niciodată să mă fi născut undeva pe malul unui ocean, să fi învăţat să fac surfing, pentru că surfing-ul mi se pare cel mai mişto sport dintre toate. Nu ştiu ce senzaţii îţi dă, dar mie îmi creşte adrenalina doar uitându-mă la fetele cu părul în vânt şi băieţii cu bronz frumos dominând valurile.

Am fost la ştrand, m-a şocat numărul mare de copii obezi, părinţii le dau papa, dar nu îi pun şi la mişcare. Ceilalţi, mai mici, dar cu întrebări multe la ei. Una din ele e "de ce cântă cocoşul dimineaţa?", iar unui copil inteligent, şi în ziua de azi toţi copiii se nasc inteligenţi, nu merge să-i dai un răspuns banal de genul "vesteşte dimineaţa, mami". Pentru că nici eu nu ştiu răspunsul la întrebarea asta, m-am documentat (niciodată nu e prea târziu, ar zice un nostalgic) şi am aflat următoarele:

Ce ştiam  deja e că ar fi având un ceas intern, aşa cum am eu, tu, el, ea,noi, voi, ei, ele, şi aşa cum au toate animăluţele. E, ceasul ăsta îi spune cocoşului că trebuie să se trezească şi să-şi caute de papa şi să aibă grijă de găinile lui, să le iubească, să le certe, să le calce etc. Bine bine, dar de ce cântă? Se pare că treaba e hormonală - hormonul bărbăţiei, şi anume, testosteronul, atinge un nivel mai înalt dimineaţa, aşa cum se întâmplă şi la scumpii noştri bărbaţi de altfel. Acest hormon îl îndeamnă pe cocoş să-şi arate conducătorul din el, iar cântatul e o modalitate de a face acest lucru. Urcă pe gard, se umflă în pene şi...cântă. E, atunci când noi il blestemăm ca ne trezeşte, concurenţa - cocoşii vecinilor, incep să cânte şi ei, gen taci, bă, dracului acolo, că nu eşti tu cel mai tare. Ăsta cântă mai tare şi tot aşa, se umple de cucuriguri tot satul. Concluzia, testosteronul face diferenţa. Bine bine, da' cum să explici la un copchil asta?

Da' frumos mai cântă femeia asta!

luni, 9 iulie 2012

Asta-i piesa.

Zi ciudată azi. M-a răcit aerul condiţionat şi senzaţii tari mă încearcă. Strănut, îs mucoasă şi ameţită. Oricum nu suport căldura, mă irită, mă enervează, cald cald, dar mai dă Doamne, tu care eşti acolo sus, din cînd în cînd şi-o ploaie.

E naşpa ca fostul tău să aibă iubită şi ce este cel mai naşpa e ca iubita aia să fie urâtă. Şi tu, frumoaso, care te crezi frumosă şi care speri ca el să rămână singur până la adînci bătrâneţi. Am glumit, măăăăăăăi. Oricum, ce-i naşpa e naşpa. Şi nici el nu mai e aşa frumos cum a fost cînd îl iubeam eu.

Mi-am cumpărat o rochiţă albă cu buline negre şi-s aşa de făr' di griji în ea.

Mă pregătesc pentru două nunţi în Septembrie. Niciuna nu-i a mea. Cum zice Adele- I'm very single.

Mă enervează ăia care fumează pe stradă, iar tu care mergi din urma lor le inspiri fumul. Calm down, people, opreşte-te, fumează, mergi mai departe, nu vin tătarii.

Uite, calm down.